“Pe urmele Capitanului Nemo” – 5 zile in insulele Raja Ampat.

Sumatra – 3 zile pe Planeta Maimutelor.
October 8, 2017
Urmasii lui Dracula in vizita la urmasii canibalilor- O  saptamana in centrul izolat al insulei Papua/Noua Guinee.
October 29, 2017
Show all

“Detentorul meu ma alimenteaza cu un amestec usor sarat de aer cu apa. Nu conteaza, sunt obisnuit. Ma bucur ca a primit Alecsandra echipamentul scuba “bun”. “Bun” intre ghilimele, caci al ei “scapa” un flux slab, dar constant, de aer. Dar macar nu face gargarisme bucale cu apa de mare la fiecare inspiratie.

 

Suntem la 11 metri adancime, langa un rif de corali ce coboara abrupt catre un albastru infinit, ale carui taine nu se vad mai departe de 10 metri. Peisajul este atat de impresionat, iar biodiversitatea atat de “in concordanta” cu ce promitea wikipedia, incat nu mai conteaza nimic altceva. Daca nu aveam butelie, jur ca as fi coborat in apnee pena aici ca sa filmez broastele testoase gigantice si sa ma bucur de curcubeul de culori din care miile de pesti si-au ales fiecare alta nuanta. Apa este foarte calda. 29 de grade la -10m, pana la 32 de grade C la suprafata. Vizibilitatea lasa insa de dorit. 10, maxim 15m sunt foarte putini pentru oceanul Pacific.


Curentul este pe alocuri foarte puternic. In scufundarea de ieri m-a purtat cu o forta incredibila, de parca eram in cunoscutele “whirlpool”-uri de la “Aquapark”-urile din Ungaria, in care un curent te invarte in jurul bazinului, in timp ce tu te chinui cu disperare sa nu “pocnesti” vreunul din copiii ce se “invart” mai incet ca tine.

 

Exact la fel e si aici, cu singura diferenta ca in loc de copii sunt corali taiosi, de diferite forme si culori. E ca intr-un joc pe calculator, o infernala cursa cu obstacole,in care o forta nevazuta te impinge cu o viteza uluitoare in timp ce tu trebuie sa eviti “obstacolele” coralifere ce apar in calea ta. Tragi-comic, totul. E ca un film pe rapid in care ai doar fractiuni de secunda in care sa te bucuri de pestele turquoise, de testoasa ce inoata rapid catre abis, de atat-de-frumosul coral-ciuperca… Totul se desfasoara in fata ochilor ca un film, dar pe “fast-forward”. Ok, sigur nu e vis? Nu, asa se desfasoara scufundarea de la Cape Kri.


Astazi insa am ales un loc cu apa mai linistita, pentru ca Alecsandra nu are foarte multa experienta ca scafandru si un curent prea puternic poate pune reale probleme. In plus, avem cu toti o pregnanta cultura ecologica- riful trebuie protejat. In nici un caz sa nu ne lovim de el, sa il ciobim, etc.
Atat de multe culori, atatea forme de corali, pesti mici si mari si inca nici un rechin…
Urma sa il vad totusi. Rechinul. Chiar 2. Destul de mici, ce-i drept, cam de 1m lungime fiecare. Ziua urmatoare insa, la snorkeling, in riful din fata “casei” “

 
Arhipelagul Raja Ampat este situat intre insulele Moluce si Papua-Noua Guinee si este format din 4 insule mari si aproape 1500 mici.
Se afla in triunghiul coralifer al Asiei de SE/Oceaniei, iar marea biodiversitate este explicata de specialisti prin locatia insulelor: exact la “granita” dintre Oceanul Indian si cel Pacific. Specialistii includ Raja Ampat in top 10 al celor mai bune locuri pentru scufundari ale planetei, iaar ca biodiversitate ocupa, necontestat, locul 1.

 
Aici pot fi gasite 1508 specii de pesti, 537 de corali si 699 de moluste. Evident ca noi nu le-am vazut pe toate. Nici macar celebrele pisici-de-mare (mantas) nu am avut norocul sa le intalnim, desi o turista din Africa de Sud vazuse cu o zi inainte 2 mari “cat o plapuma”.

 
Dupa cum va spuneam in postarea de acum cateva zie, un sejur in Raja Ampat este in mod normal exorbitant de scump- daca alegi varianta “vapoarelor pentru scafandri” sau a “dive lodge”-urilor care costa mii de euro pe saptamana. Evident ca acolo nu te poti plange nici de cazare, nici de masa si nici de echipamentul de scufundare primit.

 
Noi am incercat, ca peste tot, sa vizitam acest colt de paradis “la buget”, adica cheltuind o suma de 4-5 ori mai mica decat in varianta “full-option”.
Va povesteam cat de dificil este sa ajungi aici, cate avioane, feriboat-uri si barci trebuie schimbate.

Odata ajunsi, varinata “de buget” pentru cazare si masa este “homestay”-ul, adica acele colibe, mai mult sau mai purin confortabile, construite direct pe plaje, langa casele localnicilor (care nu arata cu nimic mai bine sau mai rau decat bungalowurile din stuf sau lemn in care veti sta Dvs.)

 
Insasi rezervarea cazarii este dificila, Raja Ampat, sau cel putin “homestay”-urile, neregasindu-se pe booking.com. Rezovarea o ofera www.stayrajaampat.com, site ce insa doar va intermediaza legatura cu viitoarele Dvs. gazde, cu care va trebui sa luati legatura prin email, SMS, etc. Este, oarecum, la “ghici”, pentru ca putinele poze si descrierea sumara a proprietatii pe acest site nu va va face decat o idee vaga despre ce va asteapta aici.


Noi am optat pentru yendebabo homestay, datorita pozitiei bune pe insula Gam, a “rifului din fata casei”, a “centrului de scufundari prezent” (atribute ce s-au confirmat in realitate), a “cunoasterii limbii engleze de catre gazde” si a “mancarii bune” (caracteristici doar partial adevarate).


Ajunsi aici am descoperit o familie simpatica, dar ale carei cunostinte de limba engleza sunt cam echivelente cu ale mele de indoneziana. “Centrul de scufundari” sunt cele cateva butelii si cateva echipamente care lasa destul de mult de dorit si poate fi considerat nesatisfacator de cate un scafandru “cu fite” , iar mancarea…da!

 
Mancarea – daca nu sunteti pretentiosi o veti gasi chiar buna. Gazdele se straduiau sa ne gateasca de 3 ori pe zi, mereu proaspat. Atata ca pentru stomacul unui turist invatat doar cu mancare europeana, situatia de aici este destul de inconfortabila. Orezul prezent la fiecare masa a fost de multe ori salvarea noastra. Asta pentru ca ouale si carnea nu ne-au inspirat incerdere. In fond, cand curent electric primeam zilnic doar intre orele 18 (cand apunea soarele) si 24 (doar de la generator este curent electric aici), ne intrebam cum pot fi pastrate proaspete alimetele alterabile.

 
In plus, in mometul ajungerii noastre in Waisai, cu feribotul din Sorong, gazda noastra, pak Mayor (domnul Mayor) ne-a dus pana in piata sa “cumpere provizii”.

Mizeria si mirosurile pestilentiale de peste alterat din acea piata ne-au facut mandri de faptul ca niciunde in Romania nu am intalnit asa ceva.

 

Si daca tot am ajuns in piata, am avut momentul de ratacire in care am intrebat unde pot schimba niste bani (imi pierdusem cardul VISA in Sorong si nu mai aveam destui bani gheata pentru “scorurile” de aici, trebuind sa platesc taxa de rezervatie (100 USD/pers) cu bani pesin.

 
“Pertukaran uang?”(“schimbat bani?”) m-a intrebat pak Mayor si la incuviintarea mea “iia, tolong” (da, va rog), a schimbat 2 vorbe cu niste tineri care “se dadeau mari” pe niste scutere la iesirea din piata. Pe loc ne-au facut sa incalecam fiecare in spatele unuia din ei (eu, Alecsandra si domnul Mayor) si fara sa ne dea casti sau altceva, au pornit intr-o goana nebuna prin mcul si noroiosul orasel catre un magazin unde patroana ne-a schimbat “uang” europeni in rupii indoneziene.

 
Calatoria cu scuterul a fost o aventura in sine si ne intrebam cum de nu ne-au oprit politistii pe care i-am vazut prin oras sa ne intrebe cat de tari credem ca avem tartacutele daca ne permitem sa mergem fara casti pe motocicleta.

 

 
De la Waisai pana pe insula Gam, unde este “homestay”-ul lui pak Mayor, am avut cam o ora si jumatate de mers cu barca. 70 de Euro pentru benzina. Scurt! Combustibilul este foarte scump aici.
Cazarea si masa “o scoti “ la 60 de Euro de camera (2 persoane). Conditiile, OK pentru noi, nu sunt insa pentru cei invatati cu confortul: Coliba nostra, contruita, ce-i drept, forte romantic, pe plaja, ba chiar pe niste stalpi care permiteau valurior sa intre sub casa, avea doar 4 pereti de lemn, 2 geamuri de sticla (lux aici,alte locatii similare ofera maxim plasa contra insectelor), 2 paturi cu asternuturi simple si o masuta mica.
“Baia”, aflata “in camera” (confort maxim pentru un homestay) este o camaruta auxiliara cu o toaleta “europeana” si un dus nefunctional. “Apa curenta” venea printr-un robinet aflat in perete, dintr-un recipient aflat la inaltime (probabil rezervor de apade ploaie). Din robinet apa se aduna intr-un bidon de plastic, din care, cu ajutorul unui ibric (tot din plastic) puteai scoate apa pentru a turna in WC sau pentru a “face dus”. Evident ca nu e calda (apa), dar la cele 30 de grade de afara (seara), asta nici nu mai conteaza.


Tantari nu am vazut prea multi in schimb e plin pe pereti si pe tavan de nelipsitele soparle atat de cunoscute in Asia de SE. In ciuda sitelor de la geamuri, insistentele reptile reuseau mereu sa intre in camera, pe cai doar de ele stiute.


Pe plaja idilica e plin de crabi, dar care sunt compelt inofensivi, fug cu ai lor ochi mari pusi la capetele antenelor, ca in desene animate, la apropierea omului.

 
Nu ne plangem de conditii. Avand in vedere ca intreaga insula e o jungla deasa (daca nu stii care e poteca, nici nu ai ce cauta acolo) care ajunge pana la malul marii, unde abia isi face loc o plaja ingusta, conditiile sunt chiar perfecte. Daca vrei salbaticie, nu poti avea pretentii.

 
Iar pentru cerul cu “5 milioane de stele” si pentru marea salbatica, nici un sacrificiu nu e prea mare. Pentru ca in Raja Ampat peisajul, marea si ceea ce ascunde ea, totul e ca in poze si in carti. Nimic nu e prea mult promis.


Nu mai conteaza ca la scufundari una sau alta dintre piesele de echipament fac figuri, ca nu faci un briefing profesionist si este lasat la latitudinea ta sa faci ultimul check si sa iti folosesti la maxim cunostintele in materie de scuba diving. Manu, fiul gazdei noastre, ne spunea in cele cateva vorbe in engleza pe care le stia “good dive”, “strong curent”, “ready?” “go down”, lasandu-ne pe noi sa ne descurcam. In schimb era mereu cu ochii pe noi, iar ceilalti 2 oameni ce ramenau mereu in barca ne “recuperau” de pe suprafata oceanului in caz ca ieseai mai repede la suprafata sau erai dus de curent.


La una din scufundari marea era foarte agitata la surafata. Manu si cu Ishtiaque (un tanar simpatic din Bangladesh, care in primele zile a stat si el tot la Yendebabo homestay) s-au scufundat imediat dupa ce s-au dat de-a berbeleacul pe spate din barca. Eu si cu Alecsandra am ramas la suprafata pentru un ultim checkout de rutina. In mai putin de un minut barca era la zeci de metri de noi.

 

Curentul. Alecsandra se lupta cu valurile iar eu o tinem cu o mana si cu cealalta incercam sa imi strang una dintre labe, care era prea larga. Din nefericire, am reusit sa rup banda de cauciuc. I-am dat drumul pret de cateva secunde Alecsandrei si curentul a si impins-o la metri buni de mine.

 

Cu greu am ajuns la ea, dar tot nu am reusit sa imi remediez stricaciunea de la mijlocul de propulsie. Dandu-i din nou drumul Alecsandrei, curentul iar a dus-o in cateva secunde deja departe de mine. Iar am inotat pana la ea, ca intr-o comedie proasta in care cu tone de echipament pe tine trebuie sa inoti in disperare pana iti consumi toata energia. Intr-un final cei din barca, vazand vanzoleala la noi, au venit si ne-au ridicat.

 

Manu si cu Ishtiaque deja efectuasera jumatate din scufundare pana am remediat noi problemle de la echipament, astfel incat am abandonat acea scufundare, urmand sa ne alaturam lor abia la urmatoarea.

 
Pretul unei scufundari nu este deloc piperat la homestay, dar snorkelingul este si mai bun, pentru ca e gratis! In plus cu un rif absolut superb efectiv la 50m in fata colibei noastre (pe o mare mereu calma si cu o adancime de 1-2m pana la rif), am fost cu adevarat niste rasfatati ai sortii. Datorita adancimii mici, culorile nu erau estompate, deci am putut filma si fotografia destul de bine. Curentul slab ne ajuta in parcurgerea fara efort a rifului. Pestii multicolori au venit la noi… ca la urs.


Aici am avut norocul sa vad si 2 rechini,asa cum spuneam. Nu am reusit sa ma apropiu sa ii filmez ca au disparut “ca din pusca”! Niciodata nu am vazut vreun animal marin sa aiba o atat de mare viteza sub apa.

 

 
Ce se poate face in Raja Ampat in afara de a fugi de civilzatie, de snorkeling si de scuba diving? Se pot face plimbari in jungla, petru a vedea (de ladistanta) pasarea Paradisului sau timidul cuscus, sau se pot face excursii cu barca (sau caiacul) la insule mai apropiate sau mai indepartate, cum e si cazut fotogenicei Pianemo, unde am fost intr-o zi.

De tinut insa minte ca aici combustibilul este extrem de scump. Pentru 4 ore de mers efectiv cu barca, pentru ca am fost doar 3 turisti, pretul de persoana a ajuns undeva la 125 de Euro!!!

 
Noi am primit ca o lectie necesara departarea de civilizatie. Conditiile “naturale si modeste” de trai. Salbaticia. Tainele marii. Totul a fost… greu, util si fermecator.

 
A, o veste buna: datorita faptului ca ne-am luat o cartela GSM de Indonezia, am avut mereu semna si acces la internet… Deci am pacalit oaresicum salbaticia.

 
Maine luam din nou barca, apoi feribotul catre Sorong, apoi avionul spre Jayapura (nordul insulei Papua-Noua Guinee), apoi micul avion ce ne va duce in centrul insulei, la Wamena, pe valea raului Baliem. Cea de-a treia si totodata cea mai asteptata si salbatica destinatie a excursiei noastre. Acolo vom porni cu rucsacul in spate in cautarea triburilor Dani si Yali.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *