O zi in Kuala Lumpur

“Un, dos, tres- dias a Mallorca”, Spain – may 2017
July 8, 2017
Sumatra – 3 zile pe Planeta Maimutelor.
October 8, 2017
Show all

In lungul nostru drum catre Indonesia am poposit pret de 24 de ore in capitala Malaeziei. Asta pentru ca, asa cum „turistii profesionisti“ stiu, cele mai ieftine bilete de zbor din Europa catre Asia de SE sunt cele catre Bangkok si Kuala Lumpur. Daca stiti sa „vanati“ oferte, puteti gasi bilete dus-intors catre aceste destinatii la preturi chiar si sub 400 de Euro de persoana. Totul e sa stiti cand sa rezervati si cand sa zburati. Dar despre sfaturi privind calatoriile spre destinatii exotice la preturi „bugetare“ vom vorbi mai pe larg intr-un alt articol pe blogul nostru.
Noi am zburat din Budapesta (la fel, cel mai accesibil aeroport ca departare de Arad si ca pret al biletelor) si am putea spune ca totul s-a desfasurat aproape fara incidente- spun „aproape“ pentru ca ne-au confiscat butelia de gaz pentru primus din bagajul de cala si ne-au lasat un bilet explicativ intre hainele intoarse pe dos. Sunt curios cum o sa fierbem noi apa de baut in Papua fara primus. Sper doar din tot sufletul ca maghiarii de la aeroport au donat butelia noastra unui anume hypermarket din Odorheiu Secuiesc, ca sa se faca acolo mititeii mai repede, spre a diminua conflictele interetnice.
Dupa aproape 24 de ore de zbor, cu escala in Dubai si cu o difereta de fus orar de 5 ore ne-am bucurat sa profitam de o zi intreaga in Kuala Lumpur, deoarece nici eu si nici Alecsandra nu am mai fost aici. In plus, desi orasul nu mai e demult o necunoscuta pentru turistii aradeni, pentru noi este o binevenita acomodare la caldura umeda de peste 30 de grade si la mancarea asiatica. De toaletele tip „turcesc“ si de masinile cu volan pe dreapta nici nu mai pomenesc.

Ah, da! In sfarsit Malaezia! Nume cu rezonanta ultra-exotica, de arome, de mirodenii si de pirati. Prima impresie ce ne-o lasa insa e mult departe de visele noastre- astazi Malaezia este unul dintre statele Asiei cu cele mai mari cresteri economice anuale. Modernul muşcă adânc din jungla si asa decimata pentru a face loc plantatiilor de palmieri- valorificati pentru uleiul, pe cat de aducator de profit, pe atat de nesanatos.
Malaezia este un stat cu o suprafata usor mai mare ca a Romaniei si cu o pupulatie de 30 de milioane de locuitori. Se intinde atat pe penisula malaeziana, intra Tailanda si Singapore, cat si pe partea de nord a insulei Kalimantan (Borneo), pe care o imparte cu Indonezia si sultanatul Brunei.

Desi este un stat islamic, budistii, hindusii si crestinii sunt bogat reprezentati, iar femeile cu fata acoperita sunt destul de rare. In trenuri exista, intr-adevar, vagoane special destinate femeilor, dar in ele am vazut si numerosi barbati. De obicei turisti. Chiar si noi am gasit loc doar intr-un asemenea vagon si nimeni nu a avut nimic de obiectat.
Interzise cu adevarat sunt doar drogurile si mare atentie daca veniti in Malaezia: simpla posesie a stupefiantelor atrage dupa sine pedeapsa capitala prin spanzuratoare!

Revenind la populatie, aceasta este exact ceea ce da farmecul Malaezei: amestecul de malaezieni, indieni, chinezi si europeni creeaza o extraordinara atmosfera cosmopolita. Desi limba oficiala este Bahasa Malaysia, alt limbi asiatice se vorbesc pe scara larga. La fel si engleza. Este astfel extrem de usor sa va descurcati ca turist.


Eu la inceput am incercat sa ma folosesc de vagile cunostinte de indoneziana pe care le-am acumulat pentru aceasta expeditie (indoneziana si malaeziana sunt aproape identice), dar oriunde am intrebat in aceatsa limba mi s-a raspuns in engleza. Malaezienii sunt de altfel extrem de „pasionati“ de engleza, astfel nu imi explic de ce in vorbirea curenta au integrat cuvinte si grupuri de cuvinte englezesti mai mult sau mai putin „malaezificate“. De exemplu „autobuz“ este „bas“, iar „casa de schimba valutar“- „money changer“.
Revenind la Kuala Lumpur- orasul este o combinatie bizara de trenuri intraurbane moderne pe poduri suspendate, pasarele, zgarie-nori de sticla si mall-uri, la o aruncatura de bat de cartiere cu stradute inguste supraaglomerate in care comercianti stradali sunt inghesuiti taraba langa taraba, sau, de la caz la caz, garaj langa garaj.


Pe strazile pietonale din oraselul chinezesc gasiti tot ce va doreste inimioara in materie de marfa contrafacuta pentru care veti negocia la sange. In oraselul indian va vor seduce aromele ce inunda strazile iar in sectorul nepalez- culorile.
Ce e bine pentru turistii romani este ca moneda malaeziana, Ringgit, are paritatea de aproximativ 1:1 cu Leul romanesc, deci este usor de calculat totul.
Mancarea este foarte ieftina, iar daca va „tine“ sa mancati intr-unul din numeroasele fast-food-uri stradale puteti sa va saturati fara a scoate mai mult de 10 Ringgit din buzunar. Noi am incercat un restaurant indian „de fite“, unde pentru 3 feluri de mancare si bauturi am platit in total 34 de Ringgit! Pentru 2 persoane!


Dimineata orasul, asemenea marilor metropole asiatice, este int-o aparenta somnolenta pana catre amiaza. Astfel ca noi am luat unul din numeroasele trenuri suburbane catre probabil cel mai interesant obiectiv al zonei (exceptand turnurile gemene Petronas)- Pesterile si templele hinduse de la Batu Caves.


Desi dragute in sine si extrem de colorate, pline de zeitati cu figuri de animale, cred ca marea atractie a zonei raman maimutele si pesterile.
Este unul dintre cel mai usor accesibile locuri din lume unde puteti interactiona direct cu maimute si chiar daca e plin de afise cu „va rugam nu hraniti maimutele“, toti turistii se fac ca nu stiu sa citeasca si se amuza facand poze rudelor lor mai indepartate care vin la orice fosnet ce aduce a ambalaj de biscuiti. Unele sunt destul de agresive si am vazut turisti (chinezi, desigur) care s-au speriat de ele, scapand pe jos nuca de cocos pe care o savurau cu paiul, spre deliciul simpaticelor animale care imediat sar pe fructul imprastiat pe jos.

Sunt multi turisti chinezi in Malaezia. Explicatia mi-aoferit-o un chinez simpatic pe care l-am cucerit cand i-am spus „Wo ai chongguo“ (eu iubesc China): chinezii adora sa calatoresca in tari in care se vorbeste chineza. Se simt in largul lor. De aceea aleg cu precadere Tailanda, Malaezia sau, mai recent, Nepalul (in serviciile turistice s-a introdus pe scara larga limba chineza), in ciuda Vietnamului sau a altori tari non-chinezofile.
Revenind la pesteri, unicitatea obiectivului de la Batu caves il constituie faptul ca numeroase grote au fost transformate in temple. Coloratul mai mult sau mai putin gen kitsch al stalactitelor si al peretilor precum si armata de statui reprezentand zei hindusi, chiar daca denota un gust artistic indoielnic, fac din acest punct o atractie turistica de necontestat.


Tarabele cu suveniruri, cu mancaruri traditionale, atelierele unde va puteti picta cu henna, totul da acestui mic univers de la periferia mareui oras o aroma unica.

Marea statuie „aurita“ ce domina orasul de la distanta ne face sa privim catre ceea ce ne asteapta in orele urmatoare- o intreaga capitala de descoperit in doar jumatate de zi ramasa.


Noroc ca reteaua de transport in comun este extrem de buna pusa la punct. Diverse trenuri, tramvaie si metrouri, care mai de care cu nume mai ciudate abia asteapta sa te duca, in schimbul a cativa Rinngit, dintr-un cartier in altul al orasului. Existe si numeroase autobuze, dintre care unele, pe trasee deosebit de utile pentru turisti sunt absolut gratuite, fiind platite de autoritatile locale!
Interesant si oarecum confuza este alternanta de zone suprapopulate aflate la cateva zeci de metri distanta de parcuri pustii si zone virane sau linii ferate inconjurate de sarma ghimpata. Din acest motiv, ceea ce pare aproape pe harta, poate necesita in realitate mult timp pentru ajungere.
Noi am ratacit prin cartierele chinezesc si indian, targuindu-ne pentru cate un rucsac „de firma“ sau admirand artizanatul indian.

Traversatul strazilor cu multe benzi pe semafor rosu cot la cot cu localnicii este un exercitiu de jogging foarte util si dupa putin antrenament nici nu mai este atat de periculos!
Malaezienii (respectiv locuitorii acestui oras, caci poate doar in Bruxelles am vazut un oras mai cosmopolit ca aici) sunt foarte amabili si te indruma incotro vrei sa ajungi. Partea pozitiva este ca negustorii stradali nu au insistenta enervanta specifica tarilor arabe sau Nepalului, spre exemplu. Te poti plimba in linste fara sa fii hartuit.
Desi ne asteptam ca tenul deschis si parul blond al Alecsandrei sa fie cel putin un pol de atractie pentru localnici, adevarul e ca am trecut peste tot (relativ) neobservati, ceea ce e bine.
Seara ne-a prins langa Turnurile Petronas, elementul reprezentativ al capitalei malaeziene. Intre 1998-2004 cea mai inalta cladire din lume, turnurile detin si astazi acest record, insa la categoria cladiri duble.


In schimbul unei sume destul de piperate se poate urca pentru o priveliste de vis asupra orasului, insa noi am ajuns intr-o perioada in care turnurile se afla in partiala renovare, accesul turistilor fiind limitat.
Am ramas insa uimiti de varietatea magazinelor din Mall-ul de la baza turnurilor (si de la toate Mall-urile orasului, in general), de gama larga de produse malaeziene, coreene, indiene precum si de bogata reprezentar a brandurilor europene si americane. Preturile sunt, evident, mai mici decat cele din UE.


In concluzie, un oras al contrastelor, in care pe scarile de acces la Mall-urile ultraluxoase dorm ocazional oameni ai strazii, o metropola in care poti trai cu cativa Rinngit pe zi sau pot cheltui mii intr-o seara. Din punt de vedere climatic, acelasi contrast-am dat aici peste caldura mare (peste 30 de grade), ucigatoare in combinatie cu aeroul conditionat setat sub 20 de grade in toate mijloacele de transport in comun sau un marile magazine.
Kuala Lumpur – daca aveti treaba prin partea aceasta a lumii, merita cu siguranta o vizita.
Noi zburam mai departe, catre Sumatra, unde ne asteapta primul contact cu Jungla si cu Oragutanii- punctul de plecare va fi localitatea Bukit Lawang.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *