„Immi & Adi are going to Asia“ (India, Nepal, China) – august 2014

“Romania – a heart for Asia” – world’s longest ever heart-shape motorised expedition
July 8, 2017
„One day in Dubai“ – Dubai, UAE, july 2015
July 8, 2017
Show all




ADI & IMI GOING TO ASIA- 6000km in 20 days”. Me & my friend Czege Immanuel went on the route New Delhi (India)- Kathmandu (Nepal)- Lhasa (Tibet, China)- Beijing (China), making a funny road movie in which 2 so different characters are facing the challenges of exploring many different cultures.

The story (romanian)

Delhi-Kathmandu-Beijing, zilele 1 si 2. Delhi si Agra (India).
Multi dintre voi m-au intrebat cum de am ajuns sa fac alaturi de Immanuel (Imi) nebunia aceasta (Delhi-Kathmandu-Beijing. 6000km in 20 de zile¨), avand in vedere ca initial anuntasem cu surle si trambite ca voi face parte alaturi de fosti colegi din expeditia ¨Romania- o inima pentru Asia¨ in noul proiect ¨Bucuresti-Beijing 2014¨. Motivele au fost legate de partea financiara a noii expeditii (intratul cu masinile prin Tibet a ridicat cu 3000 de euro/participant costurile totale) si de imposibilitatea de a aloca 3 luni acestei aventuri. In plus, considerente politice si diplomatice au ingreuiat si mai mult expeditia lui Marcel &Co (de 3 luni asteapta inca dupa viza de Pakistan; trebuiau sa fie deja plecati de 3 saptmani, dar sunt inca in tara asteptand… o minune. La noi a functionat mai usor, India si China nefiind o problema pentru cetatenii romani (si maghiari- sic!) in obtinerea vizei, iar cea de Nepal o primiti la vama in schimbul a 25 de dolari si a 2 poze tip pasaport 🙂
Organizarea oarecum in ultimul moment a noului proiect a facut ca eu si amicul meu sa trebuiasca sa zburam cu avioane separate. Am facut jonctiunea la Moscova, unde saracul Immanuel s-a imprietenit la catarama cu marmura rece a podelei aeroportului Shmeretynevo timp de 12 ore pana a ajuns si cursa mea. Problema a fost ca nu a vrut sa mai plece de acolo- Imi, nu podeaua :)- de vina sa fi fost nenumaratele rusoaice deosebit de atragatoare ce faceau zona duty-free-urilor un magnet pentru barbati?
Nu mai conteaza. Cu o vorba buna si o poza cu Taj Mahal am reusit sa il imbarc pe prietenul meu alaturi de umila mea persoana in jumbo-jet-ul ce timp de 6 ore ne-a oferit un somn (chinuit) catre NewDelhi!
Primul contcat cu India a fost unul impresionat de placut: formalitati vamale minime si rapide, un aeroport foarte primitor cu covoare pe jos aproape peste tot (si Nu a fost nevoie sa ne descaltam, ca in lacasele de cult necrestine!), cu un furnicar de indieni micuti, harnici si prietenosi. ¨Nici nu e asa cald!¨ am gandit, netinand cont de prezenta aerului conditiont. Socul a venit cand am iesit afara- 28 de grade la 6 dimineata, si o umiditate de mi s-au aburit instant obiectivele aparaturii foto-video. ¨Florida, ce mai!¨ am excalmat in timp ce Imi consuma servetel dupa servetel.
Incercarea de a gasi un autobuz sau metro catre centrul orasului a fost sortita esecului, nu pentru ca ar fi fost o sarcina prea dificila, ci pentru ca e aproape imposibil sa inoti prin marea de ¨touts¨=
¨ agenti¨ hartuitori ce isi ofera serviciile lor¨rentabile¨. Pana la urma ne-am trezit impachetati intr-o minuscula Tata, fabricata in mama Indie, toata indoita si cu oglinzile retrovizoare lipsa- design ¨la moda¨ in tara aceasta. Surprinzator, masinile au totusi semnaliizatoare, desi nimeni nu le foloseste!
Traficul… traficul ar suporta o povestire in sine, cel putin. Lasand la o parte faptul ca masinile au volanul pe dreapta, ceea ce face foarte obositor pentru un european sa priceapa din ce parte vin masinile la intersectii si cum trebuie sa te incadrezi, pentru a putea circula in India ai nevoie de 3 lucruri (nu, se pare ca nu neaparat de permis de conducere!:) )- cele 3 lucruri indispensbile pentru a putea supravietui in iadul traficului hindus sunt 1-good brakes, 2 -good horn 3-good luck! (frane bune, un claxon bun si noroc!)
Micul nostru taxi (cu taxometrul oprit, dar cei 2 euro solicitati pentru cei 33 de km pana in oras sunt oricum un chilipir) s-a descurcat bine, iar sistemul de ¨ aaaaair condiiiiitioniiing¨ dupa cum ni l-a prezentat printre dinti simpaticul sofer hindus si-a facut bine treaba. ¨Me speak english. Where you from?¨ Incepu el clasicul dialog de ¨spart gheata¨. Gheata nu exista in India atat datorita amabilitatii indienilor cat si datorita, probabil, caldurii! 🙂
Pentru ei, Romania e o chestie nedefinita, pierduta pe undeva prin sacul cu tari numit Europa, iar vecinii nostri gen Bulgaria, Ungaria sau Serbia sunt necunoscute cel putin la fel de mari ca scrierea sanscrita pentru noi. Doar cand raportezi tara noastra la Turcia sau la Germania un zambet larg lumineaza fata interlocutorului tau: ¨ yeeees, yeeees!¨
Printre rickshaw, sute de Tata albe si camioane vechi am ajuns in Delhi. Si cam atat, pentru ca imediat dupa ce 2 maimute au traversat prin fata masinii precum cainii vagabonzi ai soselelor mioritice, taxiul nostru a binevoit (in fond de ce nu?) sa isi dea duhul. Motorul s-a oprit brusc si nu a mai vrut sa porneasca, fereasca Sfantul! Soferul a inceput sa transpire si sa se scuze, ca asa si pe dincolo…
Situatia nu era deloc roza, avand in vedere ca abia se crapa de ziua si ne aflam undeva la periferia orasului, sub un pod de autostrada!
¨Me pay rickshaw for you, me getting one for you, no problem¨ gasi soferul instant rezolvarea si astfel se face ca am ajuns sa mergem cu rickshaw mult mai devreme decat ne-am propus. Rickshaw este o motocicleta foarte galagioasa, cu 3 locuri acoperite. In acest vehicul galben-verde incap alaturi de sofer 2 pasageri. In cazul nostru au incaput si bagajele, dar nu in intrebati pe Imi ce echilibristica a trebuit sa faca pentru a pastra in interiorul vehicului atat propria sa persoana cat si bagajele din brate. Culmea, am mai reusit sa si filmam in acest timp!
Rickshaw-urile sunt inconfundabile, ieftine si …multe! Toata lumea circula cu ele, pentru ca la pretul de1 euro pentru 5 kilometri este intr-adevar o afacere buna! Si pentru turisti- desosebit de exotica!
Eram foarte curiosi de hotelul pe care il rezervasem pe internet- Expres am ales unul nerusinat de ieftin, pentru a va putea povesti cum se poate vizita ¨la buget¨ Asia de SE. Cei 6 Euro pe noapte cat costase camera (in total!) erau cel putin o premisa pentru o noapte aventuroasa.
Rickshaw ne-a lasat pe strazile pustii la acea ora ale principalului bazar din Delhi, probabil cel mai mizerabil district si totodata cel mai ¨adevarat¨. Mainile noastre strageau disperate gentile cu banii si sculele foto-video in timp ce pasii ne purtau intr-un slalom printre resturii putrezite de legume si fructe, gunoaie, caini vagabonzi si vaci ce purtau lupte goliat-davidice cu viermii pentru merele stricate de pe jos.
Cei cativa localnici ce nu se sinchiseau de gunoaie si se pregateau pentru o noua zi de bazar ne tratau cu priviri curioase si… curioase. ¨Cu siguranta astia au priviri cu raze X si deja stiu ce avem prin buzunare¨ i-am spus lui Imi, care insa nu ma auzi, ocupat fiind sa incerce sa nu ajunge sub rotile rickshaw-urilor si ale motocicletelor ce isi croiau cu viteze total neadaptate drum prin micile stradute adormite ale bazaruui.
Claxoane vesele anuntau inceputul unei noi zile, in care pentru multi din cei de aici nu se va intampla nimic deosebit fata de fosta sau fata de fostele zeci de zile. Aceeasi vreme musonica, cu ploi marunte sau poate cu un soare ranjind inabusitor printre norii gri. Aceiasi clienti ce mananca cu o placere vizibila bananele mici la care culoarea maro castiga detasat lupta cu originala culoare galbena. Aceiasi musterii ce aleg cu grija dintre hainele ieftine scoase ¨la oferta¨. Din cand in cand rickshaw motorizate sau rickshaw-ciclete (biciclete cu 3 roti pe care incap ¨soferul¨ si unul sau 2 pasageri se opreau in dreptul nostru, oferindu-si serviciile: ¨Sir? Where do you want to go, sir?¨Partea buna e ca in India inca se vorbeste foarte mult limba engleza, asta in ciuda comentariilor rautaciose pe care le veti gasi pe internet. Nu ai nici o problema in a te descurca in limba ocupantilor coloniali care ¨ atunci cand ne-au redat independenta, ne-au furat tot- resurse, rezerve… au vrut sa faca din India o tara indatorata lor pe vecie! Dar noi, indienii, suntem oameni mandri! Si chiar daca suntem saraci, suntem demni, iar India este o tara ce se intretine singura. Avem agricultura, industrie, construim masini, electronice… problema e ca suntem foarte multi. Foarte multe guri de hranit. Suntem a doua tara ca populatie din lume si asta isi spune cuvantul. Dar, Sir, noi suntem mandri ca suntem indieni!¨- avea sa ne spuna ghidul nostru, Jay, pe care il vom cunoaste mai tarziu.
Ajungem si la hotel. Orice, numai hotel nu ai fi crezut ca este acolo. Cladiri in paragina si gunoaie cat… China, mai degraba o zona din care vrei sa fugi si sa uiti cat mai repede ca exista. Noi insa ne bucuram sa cunoastem si acest aspect al lumii a treia (si nu numai..)
¨H..tel Bo…bay Palace¨ scrie pe firma distrusa de vreme. Batem la usa si dupa cateva secunde in care Imi apuca sa exclame ¨ asta au dat faliment si au inchis, aici nu e nici un hotel¨, iata ca apare un indian tanar, in maieu si chiloti si isi spala un zambet matinal sub mustata: ¨ yeeeees?!¨.
Ii explicam cine suntem si el pare foarte mirat ca intr-adevar am ajuns! Probabil cei care fac rezervari la ei o fac doar fictiv, pentru viza. Sau odata ajunsi aici, refuza sa locuiasca in asemenea conditii. Ne invita sa vedem camera mai intai si este deosebit de mirat ca intr-adevar vrem sa stam acolo! ¨ Are you really sure?¨ ne intreaba el si la incuviinatrea noastra ne ofera generos parola pentru wi-fi la pretul de 1 euro pe zi pentru amandoi.
Camera… acum sincer, eu am mai dormit in asemenea conditii, in rulote muncitoresti in urma cu 20 de ani, cand faceam speologie prin Muntii Banatului. Locatia noastra insa putem spune ca incearca sa se apropie de ceea ce inseamna ¨camera de hotel¨. Camera deci parea curata, dar zugraveala se afla intr-o stare avansata de degradare. Usile mancate de carii aveau incuetori gigantice, probabil pentru a ii opri pe turistii suficienti de curajosi pentru a alege acest loc de cazare de la a-si lua picioarele in spinare. Responsabil pentru ¨clima¨ era un ventilator gigantic si foarte zgomotos ce atarna maietuos in mijlocul tavanului. Patul parea ok, adica in sensul ca nu avea insecte de dimesniuni vizibile pe el. Acum de acarieni, pureci sau rude apropiate ale acestora nu pot sa ma pronunt, insa sper cu tarie ca ciupitura cu care am foost cadorisit noaptea urmatoare sa provina de la un purec si nu de la un tantar. E mai mult mai mica astfel probabilitatea de a contacta vreo boala.
Televizorul model anii ´90 ne rasfata cu melodii indiene in timp ce garnisa indoita la jumatate servea ca suport unor perdele maro ce asigurau o atmosfera pseodo-romantica.
Baia se dovedi adevarata cireasa de pe tort. Daca pe internet era prezentata ca ¨baie cu WC, chiuveta si dus¨, realitatea ne oferi intr-adevar aceste lucruri, dar in cel mai transparent sens al acestor cuvinte. WC-ul era un vas de toaleta cu rama rupta si alimentarea cu apa stricata. Dusul era un cap de dus ce iesea din perete, imprastind apa salcie pste tot pe gresia din ¨baia¨ ingusta si lunga. Chiuveta mica cu un robinet liliputan ar fi fost poate destul de practica daca nu ar fi fost pozitionata taman dupa usa.
Apa de la robinet era galbuie si cu un puternic gust de rugina (nu ca am fi gustat-o!) 🙂
Din camera aveam acces pe 2 balcoane foarte pline de praf, din care puteam admira dezastrul cladirilor gata-gata sa se prabuseasca din bazar. Vis a vis de noi se afla o casa in paragina, pe feresterele careia misunau niste rozatoare destul de mari si frumos colorate. Veverite foarte urate sau sobolani aristocrati? ¨Ce fomiste sunt, uite cum rod lemnul de la geam¨ am constatat eu pentru Imi, venit si el in chiloti pe ¨balcon¨ pentru a se racori. ¨Nu e asa de rau, nu sunt animale periculoase, totul e exagerat¨, zambi Imi, relaxat.
Exact in urmatorul moment veverita-sobolan isi lua avat si sari ca Omul-paianjen, un salt impresionat, de aproape 2 m, de pe o caldire pe alta si disparu inauntru printr-un geam spart!
M-am uitat disperat la amicul meu si el la mine, iar fetele ni se schimbara instant de parca am fi urmarit un film de groaza. ¨ Aaaaaaaaa!!!!!¨ am urlat amandoi intr-un glas, bulucindu-ne inauntru in camera. ¨ Inchide usile!!! Baricadeaza tot!¨ ¨Vai de mine! Animale tampite!¨ In capul nostru se conturau scenarii in care veverite zburatoare si maimute cleptomane isi croiesc drum prin camera noastra in timp ce noi dormim, pentru a ne musca si a ne manca din provizii.
Cu usile inchise am inceput sa transpiram de cald. ¨Mama, India am vrut!¨ exclama Immanuel, la care eu am adaugat ¨ deci din ce am vazut in cele cateva ore de cand suntem aici, noroc ca nu am venit impreuna cu fete – ele, oricare ar fi fost cred ca s-ar fi incuiat in camera, ar fi urcat in varful patului si ar fi inceput sa zbiere pana si-ar fi distrus plamanii “Vrem acaaaasaaaa!¨ :))
In cateva clipe ne-am revenit si am inceput sa ne pregatim pentru ¨ziua alocata Delhiului¨. Sprayurile de tantari ne rasfatara din belsug pielea si in curand furam pregatiti pentru a lua la pas capitala Indiei.
Primul drum ni l-am propus la gara. Asta pentru ca sa rezolvam spinoasa problema a biletelor de tren. Trenurile din India sunt de obicei foarte pline si din varii motive nu am reusit sa rezervam pe internet biletele dorite (desi acest lucru este posibil, cu un oarecare efort). A doua zi, conform programului strict elaborat de catre mine, trebuia sa plecam dimineata cu trenul catre Agra, iar de acolo seara trebuia neaparat sa luam locuri la vagonul de dormit ¨popular¨ (nerusinat de ieftin, 7 euro de persoana pentru 800 de km) de la Agra pana la mica localitate Siswa Bazar, aproape de frontiera nepaleza.
Doar ca socoteala de acasa… La gara, aflata nu departe de hotelul nostru, nu am fost lasati sa mergem la casa de bilete pentru ca…nu aveam bilet de calatorie care sa ne garanteze accesul in interiorul statiei! Are you crazy, guys? Cum adicatelea vine asta? Pana la urma un localnic ne arata de unde sa luam o rickshaw ¨preplatita¨ catre oficiul national de turism, de unde turistii straini isi pot aranja biletele de tren, de avion sau orice alte servicii pe teritoriul Indiei.
OK, pe scurt dupa nici 5 minute zambitorul agent indian avea in fata lui 2 romani deznadajduiti care au aflat ca toate trenurile sunt superpline pentru urmatoarele cateva zile si nici o sansa sa ajungem pe calea ferata catre Nepal. De vina se pare ca era un festival important ce avea loc undeva in acea zona. Varianta cu autobuzul (24 de ore) ni se paru foarte neprofitabila. Ne-ar fi decalat rau programul. Trenul de noapte ar fi facut 15 ore, dar ne-ar fi scutit o noapte de hotel si ne-ar fi castigat o zi. Ramanea doar varianta zborului Delhi-Kathmandu, asta desi noi avem treaba in sudul Nepalului pentru inceput, in jungla parcului national Chitwan. Iar pentru vizitarea Agrei varianta cu trenul fu din nou sortita esecului- toate trenurile de intors din Agra catre Delhi aveau locurile ocupate.
Desi ne propusesem sa evitam avioanele, din dorinta de a parcurge ¨pe bune¨ cei 6000km dintre capitalele Indiei si Chinei, timpul prea scurt ne fac sa acceptam aceeasta varianta: avion Delhi-Kathmandu si de acolo inapoi catre sud cu autobuzul. Iar Agra ne fu ¨ oferita¨ cu un sofer-ghid cu masina agentiei. Ca bonus (bilet de avion+Agra) am primit soferul cu masina si pentru ziua curenta pentru a vizita Delhi. Ceea ce se dovedi a fi un lucru minunat, pentru ca aceasta capitala are obiectivele turistice imprastiate pe o suprafata foarte mare. Pretul, culmea, nu a fost exorbitant si cum a fost singura varianta care s-a incadrat in timpul ce il aveam alocat pentru India, am acceptat.
Astfel ca iata-ne alaturi de Jay si a lui Tata diesel alba prin traficul ucigator al orasului.
Pana la urma treaba nici nu era chiar atat de rea- tanarul Jay se dovedi a fi un om amabil si simpatic. Si bine crescut- nici dupa 2 zile nu urma sa ni se adreseze pe nume, ci doar cu apelativul ¨Sir¨. Sa fi fost oare prea greu pentru el sa invete nume europene? :p
Alaturi de Jay am realizat ce bine e sa ai un vehicul motorizat pentru a explora imensul oras. Intre noi fie vorba, New Delhi nu ne-a dat deloc pe spate. Dimpotriva, strazile foarte largi, cu 2 benzi pe sens (dar pe care merg cate 4 vehicule in paralel) si vegetatia bogata te impiedica de la a vedea… orice! Vile ale demnitarilor ascunse in vegetatia bogata si undeva, in departare, varful unui templu este tot ce vezi. ¨ Oare in orasul asta nu sunt cladiri, blocuri, nimic?¨ Practic ne-am plimbat ore de sir si nu am vazut mai nimic din masina. Cu exceptia participantiilor la trafic, care ofera un film de care insa nu ai cum sa te plictisesti.
Obiectivele turistice sunt plasate la distante mari unele de celelalte. Noi am vizitat un templu sikh, replica delhi-ana a marelui Templu de Aur. Acolo a trebuit sa ne descaltam si sa ne legam capetele cu niste baticuri galbene. Ca peste tot in India, turistii straini au parte de intrari separate si tratamente preferentiale (urmate de invariabila intindere a mainii dupa un bacsis sau o donatie).
Templul, unul modern si functional, a fost o experienta interesanta, macar din punct de vedere muzical si cultural.
Decalajul de fus orar (3 ore si jumatate fata de ora Romaniei), dar si cladura inabusitoare (macar nu a plouat) si-au spus cuvantul si cei 2 turisti romaniau inceput aventura asiatica intr-o stare de oboseala pe care nici macar cea mai proasta cafea din lume (in India inca nu am gasit cafea espresso, decat cafea ness solubila) nu a reusit sa o combata.
Am reusit sa filmam niste imagini cu atmosfera romatica in Gradinile Lodi, unde zidurile rosii ale vechilor moschei si palate aflate acum in semiparagina contrasteaza placut cu verdele vegetatiei luxuriante. Frumos! Foarte frumos pentru o plimbare romatica, precum cea de care aveau parte 2 tineri indieni, un ¨ el¨ sfios si masliniu si o ¨ ea¨ atat de draguta intr-un sari frumos colorat incat am fost siguri ca acolo se filmeaza o scena de dragoste bollywoodiana. Dar cum Bollywood-ul este tocmai la Mumbai, am dedus ca cei 2 tineri se plimbau intr-adevar nevinovat tinandu-se de mana si descoperind impreuna primii fiori ai iubiirii printre florile de lotus, veverite jucause si fluturi multicolori…
Atmosfera idilica a fost brutal intrerupta de catre un ¨ ghid¨ local pe care Jay aproape ne obliga sa il ¨ angajam¨. Jay urma sa ne explice ca exista o mafie a turismului si ca atunci cand ghidul ¨ local¨ a aparut de nicaieri nu a mai putut sa ne zica sa ii refuzam vehement acestuia serviciile, pentru ca el insusi ar fi putut avea probleme. Hm. In fine. Regula mea de aur a fost mereu ¨niciodata, niciune, nici o agentie de turism, sofer sau orice altceva de acest gen¨. Dar am zis ca India sa fie prima exceptie, data fiind incurcatura cu trenurile.
Astfel ca am inghitit si galusca cu ghidul care oricum a debitat doar prostii neinteresante, citind mai mult dintr-un pliant. Imi venea sa ii spun eu mai multe informatii, pe care le citisem in numeroasele ghiduri de calatorie, dar m-am abtinut. Clocotind ne nervi am ajuns sa vad cum s-a declarat agresiv ¨nemultumit¨ de bacsisul ¨ prea mic¨ pe care am vrut sa i-l dam pentru serviciile sale nesolicitate.
L-am luat pe Imi deoparte si i-am spus suparat: ¨de acum, niciunde, nici un ghid sau asa ceva, orice ar fi! In nici o tara, OK?¨. Immanuel a fost categoric de acord, pentru ca noi nu suntem ¨ americanii bogati¨ pe care ii vad In noi indienii.
¨ Acum stiu eu de ce inca nu a intrat India in faliment- pentru ca traieste din banii luati cu japca de pe turisti¨ facu Imi haz de necaz. dar din pacate cam avea dreptate.
Dupa Lodi garden ne-am desfatat papilele gustative cu o alta specialitate indiana- pui Tikka, cu diverse sosuri in care gurmanzii recunosc o simfonie in chili major cu scortisoara, cardamon si alte asemenea condimente care aici canta in propria filarmonica.
Delicioasa bucataria indiana! De neratat! La fel ca si Imodiumul pe care va trebui in numeroase cazuri sa il inghititi dupa, la fel ca si noi… Dar gustul merita sacrificiul…
Nu are rost sa enumar acum numeroasle obiective din Old si new Delhi la care ne-a dus Jay. De la milenara istorie araba pana la Indira Gandhi, toate epocile au fost reperezentate in turul nostru.
¨ You like India?¨ vru sa stie Jay, iar la raspunsul nostru afirmativ continua ¨next time, bring a girlfriend with you! And also bring a giirlfriend for me! Because if not, I will look all the time at your girlfriend! Even if my own girlfriend will be present!¨ OK, deci suntem in India sau in Italia? :(Whatever…
India ne-a placut mult… Intr-adevar: pute. Si: da, sunt multi cersetori. Si insecte cu boli exotice. Si daca nu esti un turist cu obrazul gros care sa spuna ¨No, thanks!¨ cheltui aici mult mai mult decat ti-ai propus. dar India este totodata absolut totul ce asociati dumneavoastra in minte cu numele mistic al tarii. Totul e un curcubeu de culori, arome, religii si sentimente.
Evident ca am fost ¨dusi¨la un magazin de suveniruri exorbitant de scumpe, covoare, bijuterii si sari-uri la care ne-am uiti discret si dupa care am spus ¨la revedere¨ cu tupeu si am plecat. Nu au contat protestele vanzatorilor si incercarile disperate de a ne baga pe gat suveniruti nedorite. Deja ne-am imbracat hainele de turisti romani. ¨Nu¨ cu zambetul pe buze. Noi nu suntem ¨ americani bogati ce trebuie tapati de bani¨. Pana la urma cei care au intrat cu noi in contact pe aici au invatat acest lucru. iar faptul ca in bazar elefantii de lut costa de ZECE ori mai putin decat in magazinele unde te duc ¨ ghizii¨, asta stim de ani intregi. OK, e bine sa fii roman!
Una din cele mai pline de adfrenalina experiente turistice de care am avut parte vreo data mi-a fost data sa o traiesc incursul dupa-amiezii: o ¨plimbare¨ cu bicicleta-rickshaw prin Old Delhi- de fapt o adevaratc cursa de supravietuire printre pietoni, carucioare, moto-rickshaw si masini pe stradutele mici ale vechiului Delhi.
¨ Aparati¨ de la distanta de catre Red Fort- fortul rosu (inchis din pacate lunea), am trait o ora de groaza nebuna inconjurati de claxoane si depasiti la centimetru de alte vehicule motorizte. Cu inima cat un purice ne uitam in jur si inercam sa intelegem regulile bizare dupa care se pune ordiine in haosul traficului acestui oras. Pana la urma am renuntat. NU exista reguli. ¨ Exista intotdeauna uun motiv pentru care se claxoneaza¨, ne spuse Jay. Si probabil asa o si fi. Cert este ca insusi viteazul Imi, la sfarsitul orei de ¨ plimbare¨ cu ciclo-mobilul imi marturisi rosu la fata: ¨ Ai de capul meu, asa frica mi-a fost, mai ales acolo unde s-a intors 180 de grade si a taiat 4 benzi, incat am inceput sa ma rog cand am vazut ca masina ce vine cu viteza direct catre noi nu franeaza!!!¨ Adevarul e ca ¨ soferul¨ lui Imi era un nene nebun care il tot intreba pe colegul meu: ¨ Iti place? Iti palce cum sarim prin gropi? Iuhuuuu- elicopter indian!!!!….
Prima noapte in India a fost una grea- ne-am fi dorit mult somn dupa cea nedormita in avion, dar caldura ne-a facut sa petrecem o noapte de sauna veritabila. Si… gratuita! Marele Galagila, ventilatorul in care ne pusesem atatea sperante nu reusi decat sa agite plasa de tantari pe care cu greutate o fixasem deasupra patului cu ajutorul ciorapilor si a ce am mai gasit noi de legat 🙂
Oricum, la 5 fix am fost in picioare, de fapt in… transpiratie si ne-am pregatit de plecare, pentru ca la 6 fix Jay urma sa ne ia sa ne duca la Agra si taj mahal.
Nu mai insit asupra rasetelor ce au urmat cand ne-am impiedecat la ora aceea matinala cu rucsacii in spinare de receptionerul ce dormea pe jos pe intuneric in holul hotelului, iinsa va puteti imagina cum a fost.
..
Asadar, ziua a doua…
Drumul de peste 200 de km dintre Delhi si Agra nu ofera nimic spectaculos. Campia Gangelui e lipsita de munti sau alte atractii menite sa iti incamte privirea. In plus, am ales si varianta ¨ autostrazii¨, o autostrada cu 4 benzi nu foarte circuata deoarece taxa e destul de mare. Taxa care s-a incercat din nou sa fie scoasa din buzunarele nooastre, dar cand am sous¨ OK, alegem atunci drumul prin sate¨ automat s-a platit ¨din partea firmei¨.
Ciudateniile acestuui drum au fost 1- viteza maxima admisa e de 100km/h, fapt inexplicabil deoarece autostrada este identica cu ceea ce poarta acest nume in Europa si 2- soferul nostru a oprit clima atat de binefacatoare din masina pentru a deschide geamul sa inspiram ¨ aerul curat¨ de afara. Acest ¨ aer minunat de dupa ploaie¨ e de fapt un aer cald si cu miros de poluare industriala intensa. Dar…
Agra, fosta capitala a Indiei, cu cele 10 milioane de locuitori mai putin decat Delhi , pare un mic orasel de provincie. Capitala insa a turismului, este un paradis al hartuitorilor care vor sa iti vanda orice sau incearca sa te convinga ca nu poti face nici un pas fara ¨ ghid autorizat¨- adica fara ei!
Fratilor, eu nu stiiu cat de fraieri sunt turistii occidentali, dar pe cuuvant ca eu nu ¨as baga botul¨ la prostiile lor!
Atat de insistenti si de agasanti sunt inca din prima clipa cand ghidul tau dispare de langa tine (vai de tine daca esti singur!) Incat era sa ii bat pe vreo doi!
Foarte obositoaree India din acest punct de vedere si acest lucru combinat cu caldura ce ridica aburi dupa ploaia de dimineata ne-a facut ziua un cosmar.
Insa din celalalt punct de vedere a fost una din cele mai placute zi din vietile noastre: Taj Mahalul este, dupa parerea mea si nu numai, cel mai frumos monument facut vreodata de mana omului!
Plecat de acasa cu ideea unui Taj cu siguranta supraapreciat de catre agentiile de turism, ma astptam sa fiu cel putin usor deziluzionat- dar nu a fost deloc asa. Taj Mahal merita fiecare silaba din toate laudele ce i-au fost aduuse in cei peste 350 de ani de existenta. Simetria perfecta, albul imaculat al marmurii, magia poveestii de iubire, da! -Taj Mahal i-a dovedit si unui om umblat destul de mult prin lume faptul ca mai exista pe pamant locuri in care poti sa ramai incremenit de frumusetea ce te face sa ramai impietrit intr-o atemporalitate in care orele devin minute si secundele vesnicii. Taj-ul este Monumentul ce rapeste exxclamatii, stoarce lacrimi si goleste cu o viteza suspecta de record bateriile aparatelor foto. Nu mai conteaza cozile la care treuie sa stai in sezon, nu conteaza in ce moment al zilei il vezi (in zori e cel mai liber si e inconjurat de atmosfera mistica a aburilor de roua ce se evapora iar seara devine poleit cu o foita de aur de catre soarele ce paleste in fata frumusetii mausoleului). Noi am ajuns la amiaza, dar toata transpiraia si inghesuiala au fost uitate in momentul in care am vazut Taj-ul in toata maretia lui!
¨ Asa ceva nu exista!¨ mi-a venit sa exclam, precum savantii de acum 200 de ani cand au vazut pentru prima oara ornitorincul…
Povestea de dragoste a Taj Mahalului este cunoscuta si ras-cunoscuta: Mogulul Shah Jahan in prima jumatate a secolului al 17-lea in cinstea preaiubitei sale sotii Mumtaz Mahal, care a murit in momentul in care ii nastea impartului cel de-al 14-lea copil. Scopul vietii lui Shah a devenit aceala de a o imortaliza pe iiubita lui prin cel mai cunoscut musoleu al lumii… ceea ce i-a reusit cu prisosinta.
Tristetea povestii depaseste insa orice limita: dupa terminarea monumentului si depunerea trupului sotiei intr-insul, Shah Jahan a fost detronat di facut prizonier de catre propriul sau fiu. Imparatul a ajuns a fie intemnitat sintr-o celula a fortullui din Agra, de pe geamul caruia vedea incontinuu marea sa ctitorie- Taj Mahal, stiind ca va mai ajunge acolo o singura data: in ziua mortii sale, cand urma sa fie depus langa preaiubita lui sotie.
Cellee doua morminte se afla si astazi in centrul mausoleului…
V-ati sters o lacrima? Hm, e voie…
Dar sa revenim la cele lumesti. Printre cohortele de ¨ ghizi¨ si vanzatori de suveniruri am revenit in Agra pentru a vizita tocmai fortul in care isi traise ultimii ani intemnitatul Shah Jahan.
Frumos, rosu sii…exotic, fortul este un rasfat al obiectivului aparatuului foto si un bun prilej de a intelege cate ceva din India medievala.
Surprinzator sau poate nu, toate aceste monumente (Taj-uul si fortul) au fost ctittorite de catre musulmani- acesti moguli despre care se presupune ca proveneau de undeva din Uzbekistan..sau din Mongolia? Parerile sunt impartite- decideti-va, fratilor!
Daca ajungeti prin Agra, mare grija la hartuiala celor care vor sa faca bani pe spinarea tuistilor- si noi am fosz dusi azi la un magazin in care ne-a fost explicat cum se fac intarsiile in marmura, identice cu cele din celebrul Taj, ei bine nu o sa va vina sa credeti, CHIAR de catre descendentii celor care au lucrat la intarsiile din Taj Mahal. O, da! Avand in vedere ca la mausoleu au lucrat peste 40.000 de oameni timp de 20 de ani, cu siguranta ca exact cei ce incercau sa ne vanda obiecte de marmura la suprapret sunt descendentii artistilor ce au decorat in urma cu 350 de ani taj Mahal-ul. Clar, si eu am zis ca sunt stra-stra-stra-stranepotul lui Vlad Tepes si daca ma mai freaca mult la melodie ii musc de gat si ii fac nemuritori!
Oricum, aceste mici detalii nelipsite din viata unui turist… profesionist nu a reusit sa umbreasca o zi foarte frumoasa.
Dupa-amiaza am oprit sa vedem maimutele care misuna cam peste tot, dar se feresc de indieni deoarece acestia ori de cate ori le vad dau cu ce apuca dupa ele, si invers!!!- oare ce parere are protectia animalelor de acest lucru?
In a doua (si ultima) zi de India ne-am ¨ prins¨ si noi ca aici daca vrei sa te energizezi bei ceai negru si nu cafea ness si daca vrei sa mananci autentic nu o faci la scumpele restaurante pentru turisti!
In fond nu trebuie sa va temei sa incercati cateva din preparatele gatite ¨pe strada¨- precum minunile in Tara Minunilor la lui Alice, nici indigestia indiana nu tine mai mult de 3 zile!!!! 🙂
Dupa o noapte pe care o petrecem acum din nou in Delhi (de acesta data o camera cu 12 euro pe noapte, la fel de murdara dar macar cu aer conditionat), maine vm decola catre Nepal.
In incheierea primei file din jurnalul micii oastre aventuri trebuie sa ma mir ce mica e lumea: patronul hotelului unde dormim a fost de 3 ori in Romania cu afaceri si ne-a arat o poza din anul 2003 in care apare alaturi de presedintele Ion Iliescu!!!
Noapte buna. Ne revedem in Nepal, care are un fus orar decalat cu doar 15 minute fata de cel din Delhi!

¨ DELHI-KATHMANDU-BEIJING. 6000Km in 20 de zile¨ – Jurnal de calatorie, partea a 2-a. Delhi (India)- Kathmandu (Nepal)- Sauraha (Nepal)
Inainte sa incep povestirea despre cum am parasit India cu destinatia Nepal, dati-mi voie sa dau cateva sugestii turistului din Dvs., care este pregatit sa cutreiere lumea cu rucsacul in spate.
Un prim lucru ar fi sa utilizati pentru rezervari de cazari ieftine site-uri specializate de pe internet- precum booking sau trivago. Macar va faceti o idee asupra ceea ce veti gasi, stiti dininte exact cat veti plati si puteti alege locatia dorita. Este o optiune de neevitat pentru cei pe fuga, ca noi. Ganditi-va ca in tari precum cele parcurse de noi in aceste zile cautarea unui hotel presupune zeci de minute sau chiar ore, cu intratul in diferite locuri, vazut camere, refuzul Dvs in caz ca nu va place camera, insistentele proprietarilor, etc. In tari precum China unde in multe locuri nu se vorbeste decat limba locala si unde exista hoteluri ce NU au voie sa cazeze turisti straini poate fi destul de obbositor sa va orientati la fata locului pentru a gasi o camera buna. In plus, va garantez ca dupa o ora de alergat prin oras cu bagajul in spate pe caldurile verilor asiatice, veti fi mult mai dispusi la a face concesii- in sensul de a da un pret mult mai mare decat v-ati propus pe o camera.
Despre biletele de avion nu va spunem, cu siguranta stiiti ca exista site-uri foarte bune care va ofera preturi chiar mai mici decat cu cat le gasiti la companiile aeriene respective.
Biletele de tren in tari in care acest mijloc de transport este foarte popular, ieftin si eficient precum India sau China este mai mult decat recomandabil sa rezervati biletele online din timp. In China e foarte usor, in 30 de secuunde aveti confirmarea, in India e mai dificil, dar se poate. Noi am neglijat posibilitatea ca trenurile pe distante lungi sa fie pline si iata ca acum trebuie sa zburam in loc sa mergem cu balaurul de fier prin nordul Indiei.
Foarte foarte practice mi se par smartphone-urile actuale- in urma cu 2 ani in expeditia prin Mongolia am fi evitat multe rataciri daca am fi avut tehnologia de acum. Noile smartphoneuri sunt adevarate computere personale, iar multitudinea de aplicatii nu lasa loc nici unei dorinte. De exemplu gasiti numeroase aplicatii gratuie de navigare prin GPS (gratuite sunt cele bazate pe hartile de la open street maps), care va ajuta enorm in orientare, gasirea hotelurilor sau va poate da informatii pretioase in caz ca va urcati intr-un taxi dubios (care in loc sa va duca la aeroport o ia spre o zona rau famata a orasului). Pentru navigatie NU aveti nevoie de internet (WiFi), ci doar de activarea modululi GPS (atentie! Consum mare al bateriei! Recomand cumpararea unei baterii externe!- o astfel de jucarie nu e scumpa si poate oferi reincarcarea de 4-5 ori a smartphone-ului in lipsa prizei).
Nu mai spun de aplicatii gen ¨Trip advisor¨ in care aveti comentarii si pareri ale turistilor despre obiectivele, hotelurile si restaurantele dinte-o anumita regiune.
Convertor valutar, editor de text, editor de imagine, ghiduri de calatorie- iata cateva aplicatii aparent minuscule dar care pot face diferenta.
Insa unde ramane astfel romantismul deschiderii unei harti uriase in ploaie sau pe vant, unde ramane placerea de a intreba prin semne pe unde e drumul…?
Chestie de gust. Si trebuie sa fiti practici. Si e o modalitate pentru a pastra bagajul in limitele celor 20 de kg doar permise de unele companii aeriene.
Pentru a dovedi cat de practic este un smartphone (care nu trebuie sa fie neaparat scump), va spun ca noi nu avem la noi nici un laptop sau tableta. Ceea ce scriu acum o fac de pe o minuscula tastatura bluetooth atasata la telefon, intr-un editor de text free. Tot cu telefonul postam pe net, fotografiem, editam poze si chiar si flimam in locuri unde sunt interzise camerele video.
Bun, imi cer scuze daca v-am plictisit, pentru informatii detaliate va stau cu drag la dispozitie (asta pentru ca multi dintre Dvs m-au intrebat astfel de detalii)
Revenind la vacile noastre indiene de zi cu zi, dimineata celei de-a 3-a zile in India ne-a gasit la Aeroportul International Indira Gandhi, de unde urma sa zburam cu o companie low-cost spre Nepal.
Deja ne-am invatat sa ne descurcam in India, deci am facut rost de un taxi care cu doar 4,5 Euro ne-a dus cei peste 25 de Km pana la aeroport.
In India multe masini circula pe CNG (a nu se confunda cu GPL), iar pretul unui litru de gaz este de 0,50 Euro. Tot cam atat costa si un kilogram de banane. 🙂
Extraordinar de impresionati am ramas de Aeroportul International din Delhi. Cred ca este cel mai prietenos aeroport in care am fost vreodata! – Controlul vamal se desfasoara foarte rapid, la check-in nu sunt cozi, iar magazinele gen duty-free ofera o gama larga de produse la preturi mai mici chiar decat la magazinele la care am fost dusi vrand-nevrand de catre ¨ghidul¨ din ziua anterioara.
¨Sa imi trag palme, aici elefantul de marmura e doar 500 de rupii! Ieri mi-au cerut escrocii aia 2500 pe unul identic!¨ puse Immanuel degetul pe rana.
Oferta gastronomica este la nivelul unui veritabil mall european, iar preturile sunt surprinzator de decente!
¨Dar, nici nu se compara cu jaful de aeroport din Moscova¨, puncta Immi in timp ce venea catre masa noastra cu doua sucuri proaspat stoarse din fructe specifice zonei. Asta pentru a ne spala gatlejurile dupa deliciosul mic dejun indian.
¨Mumbai Pav Bhaji¨ si alte asemenea nume colorate au pastele din legume macinate tip ¨zacusca¨, dintr-un amestec cu sau fara linte sau carne de miel. Aceasta pasta vegetala incalzita se ofera alaturi de paine indiana usor prajita gen ¨toast¨, rondele de ceapa, unt si niste muraturi acre si iuti care duc papilele gustative intr-o stare similara orgasmului.
¨Deci imi schimb parerea despre mancarea indiana, care pana acum nu era genul meu¨, articula colegul meu de calatorie intre doua imbucaturi. ¨Nu ma pot satura de chestiile astea!¨
Cu toate lipsa de pudoare de care voi fi acuzat, trebuie neaparat sa va scriu cateva cuvinte si depre toaletele de la aeroport: incredibil de curate, in care mereu robotesc cel putin 2 angajati pentru ca totul sa fie luna. Aceiasi angajati te conduc la o cabina libera si iti aduc servetele sa te stergi pe maini dupa ce te-ai spalat. Totul cu zambet si cu un ¨ You are welcome, Sir!¨ de te intrebi daca chiar toata tara asta asteapta un bacsis- ei bine, aici nu e cazul!
OK, sa trecem acum la Nepal. In primul rand, un cuvant de lauda la adresa companiilor aeriene indiene low-cost: avioane noi, preturi imbatabile, ceaiuri delicioase (comentariul lui Adi) si stewardese dragute foc (dupa spusele lui Imi).
Inca de la priimii pasi pe pamant nepalez, am stiut ca ne va placea mult in aceasta tara: un aeroport micut, oameni amablli, formalitati vamale rapide, in zare muntii Himalaya si… mai racoare decat in India. Kathmandu se afla la o altitudine de doar 1300m, dar asta isi spune cuvantul.
Pregatiti de a respinge atacul fulgerator al armatei de ghizi si soferi de ocazie, am inventat o poveste cum ca in oras ne asteapta niste prieteni si ca avem deja hotel aranjat si intrega vacanta in Nepal este deja organizata. Asta i-a mai domolit intrucatva pe agresivii ghizi, dar tot nu i-a impiedicat sa ne umple de carti de vizita care mai de care mai colorate. ¨Just in case¨.
Ca niste turisti cititi ce suntem, ne-am achizitionat urgent si o cartela SIM de Nepal preplatitia, cu 1GB de internet. A costat doar 10 euro, dar a fost destul de bizar cand mi s-a solicitat o poza si amprentele digitale. In Iran a fost cam la fel, dar fara poza!
Cititi fiind, am luat un taxi preplatit si tocmai cand speram ca am scapat de hartuieli, in taxiul nostru se strecura un tinerel smecher car incepu sa ne vorbeasca in… spaniola! Se pare ca multi ne-au considerati spanioli, dupa limba. Degeaba i-am explicat ca noi nu prea avem tangenta cu limba spaniola pentru ca nu ma mai uit la telenovele de cand s-a maritat Natalia Oreiro, el tot pe limba lui Iglesias cu noi… Am fost totusi in stare sa port o conversatie cu el. In sfarsit o dadu pe engleza si atunci totul fu mai OK.
¨Ghidu¨ dadu dovada de o curiozitate mai nesimtita decat a oricarui ziarist de la ¨stirile de la ora 5¨ si vrut sa stie in detaliu la ce hoteluri stam si cu ce agentie avem totul aranjat in Nepal. Asta in ciuda faptului ca noi insistam ca avem tot ce ne trebuie si sa ne lase in pace.
¨Si unde stati in Kathandu?¨
¨ Avem niste prieteni, avem deja hotel, ne intalnim cu ei acum¨
¨La ce hotel?¨
¨Nu stiu, prietenii nostri stiu!¨
¨ Unde sunt prieteniii vostri?¨
¨Ne intalnim cu ei in Thamel¨
¨ Unde in Thamel, ca e mare?¨
¨Thamel chowk, ne lasati acolo¨
¨Dar cum luati legatura cu prietenii?¨
¨Le-am scris un SMS¨
¨Va dau eu telefonul meu sa ii sunati¨
¨Nu e nevoie. Stii, noi suntem turistii smecheri, din Romania. Ne-am cumparat cartela de Nepal. Dupa cum vezi, noi chiar nu avem nevoie de ajutor, multumim¨
¨Ghidul¨ facea spume si am crezut ca va si sari la beregata mea sa ma bata, dar eu cred ca atata asteptam, in starea de nervi in care ma adusese! Da` lasa-ma-n pace, omule, ce te iei de viata mea? Ma descurc si singur, banii nu cresc pe garduri sa imi bagi tu pe gat hotelurile tale cu preturi umflate! Auzi, bine ca nu ma intrebi cate fire de par am pe limba!
Evident ca nepalezii ne taxara pentru ca le-am refuzat serviciile: ne-au lasat la vreun kilometru de punctul dorit, dar as fi mers si 10km pe jos de bucurie ca am scapat de ¨spaniolul¨ agasant.
Regula nr 1 in Nepal: in momentul in care apare unul zambitor cu textul ¨Hello, what country are you from?¨, FUGITI cat puteti de repede, ca greu mai scapati de el. Mai ales daca sunteti cu bagaje dupa voi si pareti dezorientati.
Sa nu mai pomenesc de zecile de taxiuri care va claxoneaza si numeroasele rickshaw-uri care isi ofera serviciile, dar acestea sunt foarte lucruri utile, pentru ca sunt ieftine si practice.
Si tocmai cand credeam ca problemele noastre au lat sfarsit, o noua lovitura:
Nici un bancomat nu ne accepta cardurile! Si sunt la bancomate (ATM) in Thamel, frateeeee….
Ghinionul nostru este ca noi avem, ca tot omul, carti de debit (Maestro) si bancile smechere de aici accepta in marea lor majoritate doar carduri de credit (Visa si Mastercard), oare de ce?- Evident, pentru ca sunt mai mari comisioanele!
Dupa 4 carduri,15 bancomate, 40 de minute si sute de sudalme am realizat ca ¨micul detaliu¨ de a nu avea bani cash ne poate incurca putin (telefoane acasa, Western Union, etc).
La cea mai mare banca din Kathmandu mi s-a raspuns seducator de amabil la doleanta mea de a imi retrage banii MEI de pe cardul MEU Maestro: ¨Doar daca functioneaza la bancomat, daca nu, ne pare rau!¨
Pana la urma am ¨stors¨ cardul VISA al lui Imi de ultimii centi si am reusit sa avem astfel o suma cat sa ne cazam si sa vedem noi ce o mai fi maine!
Cu rucsacii in spate ignorand cele 40 de grade de afara (ploaie in sezonul musonic? De unde!? Asta exista doar in cartile de geografie! Pe noi de 3 zile nu ne-a atins un strop de ploaie!), taximetristii ce ¨se bagau in seama¨ si ghizii ce ne-au umplut buzunarele cu vreo 10 carti de vizita am intrat in stradutele mici ale paradisului ¨backpackerilor¨ (=turisti nebuni care calatoresc cu un buget minim cu rucsacul in spinare)- cartierul Thamel.
Si brusc, precum o revelatie ca venita de undeva, din templele de langa noi alaturi de mirosul de betisoare arse, o revelatie ne facu sa explodam amandoi: Este extraordinar! Este exact ce ne doream sa fie India, dar NU a fost: magazin langa magazin, suveniruri, alimente, echipamente montane, stofe traditionale, culori, strazi inguste, multi (foarte, foarte multi turisti- care extrasezon? Ia nu mai ¨bagati botul¨, ca noi!!!), o atmosfera tipica de oras turistic exotic in care te asezi la un ceai pe marrginea drumului intre un spaniol si o chinezoaica si admiri elefantii de jad si bluzele lucrate manual din magazinele de vis a vis!
Ca manati de niste baterii supraincarcate am gasit repede hotelul ce ni-l propusesem. Daca la plecarea din tara am fost ¨buni¨ ca turisti, acum putem spune ca eram ¨profi¨! Fara ca sa ne ratacim o singura data am gasit hotelul dorit, ne-am cazat si am aranjat deja biletele pentru autobuzul de a doua z catre Sauraha (unde vom face safari in Parcum National Chitwan).
O mica paranteza aici- in Nepal nu prea renteaza sa rezervati camere cu aer conditionat- chiar daca aparatele exista fizic, vi se va spune ca ¨nu prea este curent la priza¨ la reteaua publica si din aceasta cauza climele nu functiioneaza. ¨Dar poate veni oricand¨ nu s-a intamplat inca niciodata de cand suntem aici, asa ca…
Am intrebat surprinsi: ¨ Atunci de unde este curent la priza si bec?¨ si ni s-a spus ca fiecare hotel are propria sursa de curent, care este insa prea slaba pentru instalatia de climatizare. Probabil ca e adevarat, pentru ca noi, romanasi isteti, ne-am straduit din rasputeri sa pornim aerul conditionat, tragand fire si prelungitoare si nu am reusit.
Lasand la o parte acest mic detaliu (in fond cand esti in vacanta nu conteaza atat de mult unde dormi, un pat si un dus sa ai si e bine) am plecat pe stradutele centrului capitalei nepaleze.
Nici nu reusesc sa imi gasesc cuvintele pentru a descrie cat de frumos este… Sa fie de vina culorile? Magazinele, care par puse acolo, inghesuite unul in celalalt, doar pentru decor? Puhoiul de lume de pe strada? Motocicletele si scuterele ce isi croiesc cu o simfonie de claxoane un loc aparent imposibil prin multimea compacta de pietoni ale ingustelor alei PIETONALE? Sa punem totul pe seama mirosului de betisoare sau a numeroaselor ¨stupa¨, monumente de cult budiste prezente peste tot in oras?
E ca si cum am sta jos pe un scaun si pe un ecran gigantic, 3D, s-ar proiecta un videoclip de imagini, muzica si mirosuri facut special sa iti stimuleze toate simturile… Nu pot decat sa imi amintesc chipul lui Immanuel, incremenit intr-un rictus de admiratie: ¨ E incredibil! E superb! E… Ador Nepalul! Iubesc Kathmandu! Nu mai vreau sa plec de aici! Vreau sa vin si la anul! Vai! Ce atmosfera! Ce nebunie! Ce frumos! Si ce fete dragute nepalezele…¨
Evident, carcotasii vor gasi mereu ceva de ¨bagat de vina¨- ca stradutele au gramezi de pietris si moloz sau noroi, ca motocicletele sunt gata-gata sa te calca, ca exista conducatori de rickshaw care sunt hiper-insistenti in a isi oferii serviciile pentru un tur al orasului… Dar, credeti-ne, nu se compara cu India. Totul are aici o limita si la refuzul tau categoric vei fi lasat mai repede in pace decat in tara vecina de la sud.
Si pe noi ne-a urmarit vreo 20 de minute un nene cu rickshaw lui, intrebandu-ne tot la fiiecare minut daca nu am oboosit si nu vrem sa luam vehicului lui. Cand in sfarsit ni s-a facut mila de el si ne gandeam sa ii dam vreo 5 dolari pentru o jumatate de ora de plimbat, ne-a cerut 20 de dolari pentru o ora! Socat i-am spus ca in India pentru 10 dolari esti plimbat 2 ore, asa ca nu, mersi. Asttfel am scapat de el.
Alti ¨ghizi¨ se tot luau de noi vazand ca filmam oarecum ¨profesional¨ monumentele, cu trepied si… cu cap. Desigur isi imaginau ca habar nu avem unde suntem sau ce sa filmam, caci toti se ofereau sa ne duca intr-un tur al orasului.
Cel mai bun ¨text¨ cu care am fost atacati a fost ¨Domnule, cu siguranta ca nu aveti nevoie de ghid si va descurcati singuri si stiti absolut totul! Dar dati-mi voie sa va intreb: stiti ce simbolizeaza acest templu pe care tocmai il filmati? Ei, ati vazut ca nu stiti chiar totul?¨ – la care eu i-am raspuns nevinovat: ¨Desigur, nu stiu, dar am in rucsac 3 ghiduri de calatorie care ma pot informa in orice moment ceea ce am nevoie! Din care sa va citesc?¨- la care tipul a plecat nervos.
¨Viata mea, eu cred ca jumate din populatia Kathmanduului este de profesie ghid turistic!¨ rase Immanuel, in timp ce tragea cadru dupa cadru.
Mie mi-a venit, nu stiu de ce, sa compar Kathmadu cu o Praga a Asiei. Aceeasi senzatie de a dori sa ratacesti pe stradutele romantice fara nici un tel, fara a simti nevoia sa vezi ce reprezinta cutare sau cutare obiectiv… doar sa ratacesti, bucurandu-te de libertatea fizica si spirituala pe care o simti in acest fluviu de oameni de toate natiile, in locul unde mirosuri de momo gatite pe strada se impletesc cu arome de sandal ars si cu inecacioase noxe de la motoarele in 2 timpi si 2 roti ale vehiculelor ce par mai numeroase chiar decat cei 1 milion de locuitori ai orasului.
Am intrat si noi in premiera intr-un templu budist, in care niste copii rasi in cap si infasurati in celebrele materiale caramizii recitau incantatii. Am vazut si temple hinduse, unde Vishnu si Shiva sunt la loc de cinste.
Nu cred ca exista un alt loc pe acest pamant unde sa mai fie un asemenea amestec de… de toate. Ca sii cum ai face o ciorba in care pui toate condimentele posibile….si atunci crezi ca mai mult nu se poate- ei bine, se poate! Se poate, iar numele locului ce a facut uitate stradutele Thamel-ului se numeste Durbar Square, Piata Durbar. Inscris in patrimoniul UNESCO, Durbar Square este…. este o minunatie! Temple, monumente, totul aranjat ca intr-un decor al unui film de Oscar. Nu cred ca are sens sa va descriu monumentele bucata cu bucata, ci o sa va lansez Dvs. tuturor indemnul de a nu rata, macar pentru o data in viata, capitala Nepalului. Si cel mai potrivit ¨promo¨ pentru Kathmandu cred ca ar fi citatul din ¨nemuritorul¨ Immanuel Czege: ¨ Eu la anul vreau sa vin iar aici! Cu toti prietenii! Si peste doi ani din nou! Si peste trei…¨
Seara ne-a prins intr-un mic restaurant de langa piata centrala, unde am gustat din aromata bucatarie nepaleza. Am ramas placut impresionati atat de gust, cat si de pret. Pentru aproximativ 10 euro am mancat si am baut 2 persoane pe saturate! Pentru amatorii de bere, va spunem ca ¨s-a gasit¨ aici bere locala, ieftina si buna, mereu la sticle de 650ml (!) Si cu denumiri sugestive: ¨ Everest¨ si ¨Nepal Ice¨ 🙂
Era deja noapte si strazile erau deja semipustii cand ne-am intors catre hotel. Dar nu ne-a fost frica de hoti sau agresori, chiar daca se vedea de la o posta ca avem aparatura foto-video de calitate la noi. Oamenii, cred ca oamenii de aici sunt cei care, precum se zice, ¨sfintesc locul¨.
In apropierea hotelului, in Thamel-ul ce nu doarme la nici o ora si in care muzica de club se razboia in decibeli cu cea ¨live¨ din clubul de reggae am gasit o ¨pravalie¨ in care erau aliniate nu mai putin de 8 bancomate (ale diferitor banci!) Unul langa celalat. La unul din ele am reusit totusi sa scoatem bani de pe cardurile noastre buclucase- un happy-end pentru o zi frumoasa.
Prea european putin Thamel-ul in unele privinte, cu cofetarii sau restaurante ¨occidentale¨, cu cluburi si saloane de masaj evident dedicate celor veniti de la mii de kilometri departare, de pe batranul continent.
A doua zi de Nepal ne-am trezit tot la 5 dimineata (¨ Asta e vacanta, dom´le?! Tot la 5 ne trezim?¨) pentru ca la 7 pleca autobuzul catre Sauraha. De fapt ¨ autobuzul¨ e gresit spus, deoarce o asemenea armata de autobuze nu am azut nici in marile autogari ale lumii. Un sarpe fara cap si fara coada format din zeci de autobuzze isi astepta pasagerii. Principalele destinatii- Pokhara (al doilea oras ca marime al tarii, unde vom ajunge si noi in cateva zile) si… Sauraha, unde voiam si noi sa mergem!
Vazand cati turisti s-a trezit cu noaptea in cap sa mearga catre aceeasi destinatie ca si noi, am inceput sa ma gandesc ca poate ¨jungla¨ din sudul Nepalului e doar o ¨capcana pentru turisti¨. Ramane de vazut.
Drumul de nici 200km este parcurs de autobuze in 6-7 ore. Asa pentru ca serpentine, pentru ca prapastii si pentru ca trafic. (Aici iar o sa ma critice o buna prietena ca scriu ca ¨la moda¨, bine ca nu o dau si eu pe diezi 😉 )
Intr-adevar, pungile impartite prin autobuz ¨ in scop preventiv¨ au fost un preambul al superbului itinerar pe care urma sa il parcurgem. Eu am ¨impins un pui de somn¨, in timp ce Imi a golit bateria camerei video de cat a filmat pe geam. Peisajul este superb. Drumul, din pacate cel mai circulat din tara (partial comun cu Kathmandu-Pokhara), este de o frumusete deosebita. Vai adanci in care mugesc rauri repezi (in Nepal se poate practica la superlativ rafting-ul), munti cu varful in nori, prapastii infometate ce abia asteapta sa inghita soferii neatenti, camioane decorate in culori vii cu motive desprinse parca din Disney, terase cu plantatii de orez, o, da! ¨ Ne-am indragostit de Nepal! Nu mai plecam de aici!¨- a fost cred cel mai ¨cantat¨ refren.
In scurtele (2) pauze de ¨toaleta¨, am decis sa bem ceva energizant si intrucat prin aceste parti cafeaua..mai mult nu e decat e, am optat pentru o bautua energizanta. Insa pas de a gasi o doza din energizantele cunoscute in Europa. A trebuit sa ne decidem in favoarea unui bauturi dubioase, ceva ¨taur rosu thailandez¨ care in primul moment in care l-am gustat ne-a oferit niste strambaturi pentru care camera video ne va fi pe veci recunoscatoare! La fel ca i ceata de copii (nelipsiti din locurile unde autobuzele fac popas) care si-a impartit dozele noastre aprape pline.
Pe masura ce inaintam catre sud muntii incepura sa dispara si temperatura deveni tot mai ridicata. Transpiratia incepu sa ne curga pe frunti precum apele in vaile de langa drum. Claxoane vesele in toate gamele colorau aerul, transmitand toata gama de mesaje, incepand de la ¨ Atentie, vin eu! E cineva dupa curba?¨ si pana la ¨Dobitocule! Cum poti depasi intr-un asemenea loc ingust?!¨Muntii se transformara in dealuri si apoi in campii. Vegetatia tot mai deasa ne dadu senzatia ca ne aflam in Asia de sud-est. Vietnam, Cambodgia…undeva pe acolo. Bananieri exotici ne salutau de pe marginea drumului iar femei nepaleze imbracate in culori vii isi vedeau nestingherite de treaba in fata caselor de chirpici ingnorand traficul intens.
Undeva in jurul pranzului drumul deveni tot mai ingust si vegetatia tot mai deasa. Eram in Sauraha. Autobuzul se oprin undeva in mijlocul nicaieriului, intre arbusti ciudati si mici parcele cultivate cu orez. Am sarit jos din vehicul si inainte ca valul de caldura de afara sa ma loveasca precum un topor in moalele capului am mai apucat sa vad 2 lucruri: o colectie de vreo 10 masini de teren vechi alaturii de care se agitau vreo 20 de ¨ghizi¨ cu pancarte in brate. Comicul situatiei rezida in faptul ca doi soldati ii tineau pe ghizi sa nu sara efectiv pe turistii ce coborau din autobuze. Probabil trebuia ca tu sa mergi sa il alegi din multime pe cel a carui fata iti placea sau pe cel al carui poster cu hotelul promovat ti se parea mai atractiv.
Din fericire noi aveam deja rezervarile facute pe internet, asa ca am ¨prostit¨ un jeep sa ne ia si pe noi in directia dorita. Hotelul se dovedi a fi un minunat complex de cladiri rustice, cu alei, hamacuri si balansoare efectiv int-o vegetatie luxurianta, asa cum se cade la marginea junglei.
Am rezervat cat mai rapid tot ce voiam sa facem in ziua si jumatate pe care urma sa o petrecem in zona. Preturile sunt fixe, asa cum stiam si din ghidurile turistice si ne intrebam de ce aici se poate fara hartuire si in capitala nu!
Parcul National Chitwan este unul dintre cele mai vechi din Asia. Pe o suprafata destul de mare aici veti putea (daca aveti noroc si timp si daca platiti cei 12 euro, cat e taxa de admisie pe zi) vedea enorm de multe pasari, rinoceri, o specie de ursi si cu oarecare greutate, crocodili, cobre, leoparzi si tigri.
Amanam pentru a doua zi trufandale precum safari pe elefanti si rafting cu canoe pe rau si venit inapoi pe jos prin inima parcului natural. Pentru dupa-amaiaza ploioasa de azi am decis sa vizitam cu carul cu boi satul traditional al populatiei Tharu, oameni care locuiesc de sute de ani pe aceste meleaguri.
Ploaia care ne-a speriat (in sfarsit, adevaratul anotimp musonic) se dovedi mai mult o binecuvantare decat o pacoste. La cele 35 de grade de afara putina (si chiar mai multa) apa nu numai ca nu te face sa tremuri, ci iti ofera chiar o racorire mult-dorita si in plus, alunga tantarii.
Astfel ca printre aburi, nori josi si plantatii de orez am inceput un drum scuturat in carul tras de boi.
Ghidul nostru (Chiar daca ne propusesm sa nu mai apelam pe veci la ghizi, odata rezervata excursia respectiva ghidul vine ¨la pachet¨) era si este si maine un nene simpatic la vreo 50 de ani, total relaxat si mirosind a alcool. Departe falsele amabilitati din India ¨cum te cheama? De unde esti? You happy- me happy, Sir!¨. Ghidul, al carui nume nu il stim nici acum, dar pe care l-am poreclit ¨Costica¨ inepu sa ne povesteasca blajn despre populatia Tharu, despre orez, despre animale… nu tu magazine unde aproape esti obligat sa cumperi, nu tu ¨ ai grija, maine trebuie sa imi dai un bacsis care in India e 10%¨ (… 10% din ce???).
Costica e ghidul pe care ni l-am fi si dorit, iar peisajul, explicatiile si atmosfera ne-au facut, daca mai era nevoie, sa ne indragostim de-a binelea de tarisoara aceasta mica cu oameni buni.
Adevarul e ca Romania ar avea enorm de invatat de la Nepal in ceea ce priveste turismul, dar acesta este un capitol extram de dureros in care nu vreau sa intru. In fond, nu cred ca poti explica unui caine teoria relativitatii a lui Einstein…
Ploaia deveni si mai deasa si culmea, noroiul care incepea sa umple drumul prost si plin de bolovani nu facu decat sa sporeasca farmecul pesiajului.
Eram curios sa aflu cum de boii sunt pusi sa traga la car, avand in vedere ca sunt (pentru hinduisti) animale sfinte. Mi s–a explicat ca se pot folosi ca animale de povara, la fel cum se mulg si vacile, cu conditia de a nu chinui animalele respective. Si, evident, ele nu sunt sacrificate pentru carne.
In aceeasi ploaie cu care ne imprietenisem deja am ajuns la raul ce constituie bariera naturala intre satul Sauraha si parcul-jungla Chitwan. Intr-un ¨foarte vechi restaurant¨ (¨ are peste 20 de ani!¨- vorba lui Costica), compus din niste scaune de rafie aruncate sub niste umbrele de paie de pe malul apei ar fi trebuit sa urmarim apusul, dar cu norii acestia nici o sansa. Ca urmare am consumat restul cardului aparatului foto pe elefantii care erau dusi spre casele lor dupa o zi de ¨munca¨ -safari cu turistii.
Este momentul sa va dau un mic pont ¨farmaceutic¨: daca Imodium-ul si alte medicamente antidiareice nu isi fac efectul dupa consum de curry urmat de probleme, puteti incerca cu un remediu local: rachiul de orez. La fel: spray-urile de tantari nu ne-au prea ajutat, in schimb betisoarele parfumate au facut minuni: din cameara au disparut atat tantarii, cat si Imi! 🙂
Desi incercasem sa ne pregatim psihic ca aici vom fi asaltati de insecte care de care mai infioratoare, un lucru tot ne-a luat prin surprindere: numeroasele soparle rozalii ce misuna fara nici un stress pe…TAVANUL magazinelor in care am intrat! Aceste inofesive, dar pentru unii gretoase reptile stau efectiv cu capul in jos agatate cu gherutele lor de tavanul incaperilor si asteapta… oare ce? Sa sperie turistii? Probabil!
Noi nu ne-am speriat. Inca. Sa vedem maine. Pentru ca al nostru drag Costica ne-a intrebat ¨cum vreti maine sa va duc in Rezervatie? Pe un traseul mai sigur, pentru cei mai fricosi, sau de-a dreptul pe unde e jungla mai deasa?¨ iar raspunsul nostru a fost, la unison: ¨vrem sa vedem tigri!¨.

¨ DELHI-KATHMANDU-BEIJING. 6000Km in 20 de zile¨ – Jurnal de calatorie, partea a 3-a. Sauraha. Parcuul National Chitwan (Nepal)
Ne culcasem in gand cu tigri, rinoceri, ursi agresivi, dar si cu insecte ticaloase a caror principal tel in viata este sa ne inoculeze noua virusi si bacterii exotice.
Astfel ca nu e de mirare ca in urmatoarea dimineata primul gand a fost sa punem pe noi un stat gros de lichid anti-insecte. Cele nu mai putin de 3 sprayuri diferite ne facura pielea rosie si lucioasa si senzatia de mancarime fu astfel mai rea in urma sprayului decat in urma unei muscaturi veritabile de tantari. Intre noi fie vorba, eu gasesc mult prea tare sprayul cu 50% DEET, avand in vedere ca alti producatori ofera acest insecticid intr-o concentratie de maxim 10%, dar…
In nerabdarea de a fi biciuiti de liane, intepati de insecte ucigase si gadilati de tigri nu a mai contat ca am primit oua la micul dejun (ne promisesem sa nu mai mancam alimente alterabile!- deja nu mai avem Imodium!!!! 🙂 ), am lins tot din farfurie.
Ghidul nostru, Nea Costica -Khedar pe numele sau real- se dovedi foarte matinal si cum tot alcoolul ce il ingerase in ziua precedenta se parea ca fusese distilat, comunicarea fu minunata. Asadar noul nostru prieten Khedar Costache ne povesti intr-o engleza foarte buna lucruri interesante despre Parcul Natural Chitwan si despre animalele de acolo.
In cateva minute am ajuns la raul Rapti (in acest sezon o cafea cu lapte mare si rapid curgatoare) pe malul caruia cateva canoe goale isi asteptau turistii.
Un mic detaliu- 10 metri mai incolo se odihnea pe mâlul de langa apa un micut crocodil de vreun metru si jumatate lungime.
¨ E un Gavial, una din cele doua specii din rau. Nu ataca omul¨, ne linisti Costica, in timp ce ne invita sa luam loc in barca.
¨Barca¨ era un fel de ambarcatiune foarte lunga si joasa, in care incap 6-7 oameni. De sezut se sade aproape pe fundul barcii, pe niste scaune constand din niste placi de lemn. Odata asezat, constati ca te afli la nivelul apei- wow, chiar nu e pentru cei ce se tem de apa! Veste de salvare nu am primit, desi la solicitare se poate beneficia de asa ceva. ¨ Americanii vor mereu! Chinezii- niciodata¨, ne explica mos Khedar, facand referire la cele mai bine reprezentate 2 nationalitati in randul turistilor din Nepal.
¨ In fond, nici nu prea are sens- cea de-a doua specie de crocodili prezenta in apa simte de departe omul!¨ glumi mai departe ghidul nostru, aranjadu-si smechereste cozorocul la sapca murdara pe care scria cum altfel decat ¨Nepal¨.
Am luat loc in piroga. Desi era abia 7 dimineata (cum era cu trezitul la 5 in fiecare dimineata? Cu siguranta la venirea acasa din concediu vom avea nevoie de un… concediu de odihna!!!) si innorat, afara era deja foarte cald.
¨Vom mai vedea crocodili?¨ am vrut eu sa stiu.
¨Sa speram¨ zise atotstiutorul ghid,¨desi e innorat, si ei ies afara doar daca e soare, sa se incazeasca¨.
Dupa 10 minute de vaslit pe raul ciocolatiu am zarit langa maluri crocodili plutind la suprafata apei.
¨Ce se intampla daca ma dezbrac si sar in apa?¨ am intrebat, la care Costica ingheta instantaneu! Probabil chiar ma credea in stare. Doar Imi gandi calm cu voce tare: ¨Pai daca i-am chema pe toti chinezii din Sauraha sa filmeze momentul si am taxa fiecare persoana cu 500 de rupii, m-as imbogati!¨
Navigatul cu pirogi dura circa 45 de minute (se poate opta si pentru varianta mai lunga, dar noi am ales combinatia barca+inapoi prin jungla doar pentru jumatate de zi) dupa care acostaram pe un mal noroios, la marginea padurii.
Costica si ajutorul sau (mereu sunt 2 ghizi, chiar si pentru un singur turist) ne tinura un scurt instructaj cu privire la ¨plimbarea¨pe care urma sa o intreprindem. Un fel de ¨protectia muncii¨ daca vreti (cei care ati facut scoala in anii ´80 stiti la ce ma refer :)) )
Aflaram chestii interesante, cum ca daca te ataca un urs (aici traiesc niste ursi furnicari nu prea mari, de 1,5m lungime) trebuie sa fii bun la catarat in copaci, daca ai norocul sa se supere pe tine un micut rinocer de 3 tone- sa fugi in zig-zag, iar daca pomii din zona sunt destul de grosi, trebuie sa alergi de jur-imprejurul copacului, pentru ca imensul animal nu te va prinde si va ameti mai repede ca tine(!) Iar daca ai ghinonul (ce n-as da sa am eu ¨ghinionul¨ acesta!) sa apara un tigru, trebuie sa stai nemiscat si sa te uiti direct in ochii lui, fara frica! O, da! Floare la ureche!
Noroc ca tigrii sunt destul de rari si se afla mai in interiorul padurii. Ei sunt vazuti de obicei in safari-urile de 2 zile, organizate cu jeepuri. Acum, in sezonul musonic vegetatia e foarte deasa si drumurile noroiase si nu se organizeaza jeep safari. Deci.. revenim la iarna!
E foarte bine insa ca sunt doi gghizi. Nu pentru ca noi am fi papa-lapte, ci pentru ca intr-adevar sunt animale in fata carora nu vei sti cum sa reactionezi. In fond si in Romania sunt ursi sau vipere de care e bine sa te feresti! In plus, personal recunosc ca a fost deosebit de practic si reconfortant sa il am pe ajutorul de ghid in spatele meu, pentru ca tot la cateva minute dadea jos de pe mine ba un paianjen, ba o goanga, ba mai alunga un tantar…
In padure se mai aflau doua grupri mici a cate 2-3 turisti, dar noi am luat-o pe alte carari decat acestia. A fost foarte interesant cum Costica ne-a arata urme de rinocer si de tigru si ne-a spus cat de vechi sau de recente sunt. Apoi asculta precum pieile-rosii cu urechea facuta palnie cu ajutorul mainii sunetele padurii si ne explica: acolo e o caprioara Samba, acolo o turma de caprioare patate…
Ne-am luat dupa urmele de rinocer si ni s-a spus ca sunt sanse mari sa gasim animalul.
Printre lianele dese mi-a fost greu sa filmez turma de caprioare patate ce o lua la fuga cu sunet asurzitor cand ne apropiaram. Vai, dar multi ¨Bambi¨ mai erau! La fel, am fost destul de suparat pe solitarele caprioare (si cerbi) Samba ce se ascundeau de noi.
Peste tot plante, multe plante, miros de vegetatie putrezita si de materie organica fermentata, totul impachetat intr-o caldura umeda sufocanta. Niste gandaci rosii si uriasi erau pretutindeni (¨Nu sunt periculosi¨, am fost asigurati.). Se pare ca este sezonul lor de reproducere.
La fel, peste tot erau niste fructe rotunde ca niste cartofi, dar nu una-doua, ci cu miile, cu zecile de mii, imprastiate peste tot prin padure. Aceste poame cadeau regulat din copaci, speriindu–ne mereu. Mai ca nu ne-au cazut in cap! La inceput am crezut ca sunt animale ce tabarasc pe noi de sus, ca rumânii lui Basarab asupra trupelor lui Carol Robert de Anjou la Posada.
¨Vom vedea celebrele lipitori care traiesc in copacii si cad pe turisti?¨ am intrebat eu.
¨Poate¨, imi facu Khedar complice cu ochiul.
¨ Cat de periculos e de fapt in jungla?¨ vru sa stie Immanuel, la care Costica raspunse hatru: ¨depinde de cum stii sa te pazesti! Eu de exemplu ma plimb de 35 de ani zilnic prin padurea asta si inca mai traiesc!¨
Inaintarea era destul de grea, cu unele locuri in care trebuia sa ne aplecam ca sa nu luam in cap tot felul de plante. Dar chiar si asa erau desisuri prin care ne croiam drum cu trepiedul camerei video sau cu… umbrela!
Alungate au fost gandurile pe care le aveam acasa ca in jungla vom merge cu manusi, vom evita complet contactul cu plantele si vom fi prevazatori… deja nu mai conta ca pe frunza ce o dadeam la o parte din cale este un mic painajen sau un fotogenic dar gretos gandac rosu…
Dupa 2 ore am ajuns la o balta foarte noroiasa, cu multe urme de animale langa ea.
¨ Un rhino a fost aici nu de mult. Sa facem liniste si sa incercam sa nu calcam pe lemne uscate¨, ne ceru ghidul.
Trebuie adaugat aici ca oricum de cand am intrat in jungla am vorbit doar minimul necesar si oricum in soapta. Se auzea doar ciripitul pasarilor, fructele cazatoare si… picaturile de transpiratie cum cadeau de pe noi.
Dupa cateva minute calauza ne facu semn cu mana sa ne oprim. Cu degetul la gura ne ceru si mai mare liniste. Apoi mana lui descrise un arc de cerc, aratand spre o pata gri ce se zarea intre pomi. Buzele sale schitara cuvantul ¨rinocer¨.
Am privit amandoi, incercand sa conturam animalul in desisul de liane. Pana la urma l-am vazut bine. Era un exeplar foarte mare, cantarind undeva la 3 tone. Am vrut sa mai inaintez catre el, cu camera in mana, dar violent aproape, Khedar ma prinse de umar. Ferm imi sopti:¨dangerous¨! ¨Da, Adi, tu inca nu stii ca mereu cameramanul moare primul?) Rase Imi soptit.
Ne-am uitat mai bine si am constatat ca rinocerul se uita exact la noi.
¨Destul. Sa plecam!¨ ne ceru ghidul. La intrebarea mea, imi explica dupa cateva minute: ¨mi-a fost de ajuns o data in viata cand un rinocer a inceput sa alerge catre mine si turistii mei!¨ ¨Si cum s-a terminat povestea?¨ am vrut sa stiu eu, dar ghidul grabi pasul, inecand raspunsul in desisul junglei.
Prin luminisuri si prin tufisuri, prin padure intunecoasa sau printre arbusti, inotand efectiv prin Iarba-elefantului mai inalta ca un om, timpul a trecut foarte repede. Nu a mai contat transpiratia ce ne-a udat hainele de le-am fi putut stoarce, posibiliatea sa fim ciupiti de vreo insecta periculoasa sau sa fim agresati de vreun urs Sloth. Atmosfera explorativa, linistea, mirosul de exotic, coloana sonora atat de bogata in triluri de pasari, totul a fost atat de minunat incat nu poate fi descris in cuvinte
¨Sa reveniti in aprilie sau mai, atunci e cel mai bine. Atunci iarba e mica, vegetatia nu e deasa si puteti vedea mult mai multe.¨
Am iesit din nou la raul Rapti. Cativa crocodili se zareau in departare si vreo 2 rinoceri se ghiceau balacindu-se langa marea insula din centrul raului. Faptul fu confirmat de binoclul lui Khedar.
¨Nu fiti suparati ca nu ati vazut animale mai multe si mai de aproape¨ ne consola el, ¨dupa-masa mergem pe elefanti si atunci ne putem apropia mult mai mult de alte animale fara sa fim simtiti si fara sa fim expusi vreunui pericol¨.
¨ Oricum, a fost superb!¨ puncta Imi pe cand ne apropiam de locul de unde o barca ne va trece inapoi spre Sauraha.
Vreo cativa turisti cu ghizii lor asteptau si ei barcile. O fata din Columbia care era in sandale si pantaloni scurti incepu sa vocifereze agitata: o lipitoare se lafaia pe piciorul ei. Bun, deci am bifat si eu lipitoarea mult-cautata!
Nu pot decat sa ma felicit ca am facut plimbarea forestiera cu maneca lunga, pantalon lung, palarie si bocanci. Ba inca mi-am pus si parazapezile cu care urcasem pe Kilimanjaro sa ma apere de insecte sau animale ce ar fi vrut sa imi patrunda in bocanci.
Experienta din jungla m-a terminat fizic, mai cu seama ca nu dormisem decat 4 ore noaptea precedenta, pentru ca scrisesem fila anterioara a prezentului jurnal. (…)
Pauza de masa fu colorata de un incident haios- avand in vedere ca trei sferturi din turistii din Chitwan sunt chinezi, Immanuel al meu tinu neaparat sa le salute calduros pe 2 tinere dragute cu ochii oblici ce s-au cazat in camera vecina cu a noastra pe limba lor. Ca sa le impresioneze, le primi cu cel mai perfect ¨ni hao¨ pe care l-a articulat vreodata! La care reactia domnisoarelor fu una total neasteptata: usor ofticate, i-au raspuns sec in engleza: ¨We not ´ni hao´! We are from Coreea!¨
La ora 16 fix asteptam cuminti langa o platforma inaltata la circa 3,5 metri venirea elefantului nostru. ¨Ce bine suna: elefantul `nostru`¨ rase Immanuel.
Am optat pentru excursia mai scumpa cu elefantii ¨de stat¨. Safari-ul pe elefantii detinuti de persoane private e mai ieftin, dar se pleaca in grupuri mai mari, pe distante mai scurte si astfel scade exponential posibiliatea de a vedea animalele dorite.
Urma sa fim doar noi 2, Khedar si ¨soferul¨ elefantului. Evident, si elefantul!
La venirea uriasului pachiderm nu am putut sa ne reprimam ganduri gen ¨vai, daca ne arunca de la inaltimea aceea?!¨, dar Costica ne asigura ca o plimbare pe elefant este ¨destul¨ de sigura.
Pe spatele ¨animalutului¨ gri de 5 tone se afla un mic tarc patrat cu latura de 1m. In acest dispozitiv incap pana la 4 turisti, in timp ce conducatorul elefantului sta in fata tarcului, oarecum intre urechile animalului.
Nu ne-a placut ca ¨dresorul¨ se utiliza de un băţ pentru a comanda animalul, dar din fericire s-a facut foarte rar uz de violenta pentru a struni elefantul.
Leganati pe spinarea celui mai mare animal de uscat al planetei am pornit in cea mai neobisnuita plimbare a vietilor noastre.
Aveam emotii pentru ca pe camila bactriana, dromader si cal nu mi-a placut deloc, dar deloc! Insa pe monstrul gri nu a fost nici o problema. Pot spune insa ca a fost destul de palpitant cand a coborat cu noi in spate panta abrupta si noroioasa catre rau: urme adanci de zeci de centimetri ramaneau in urma noastra, iar cusca noastra patrata s-a inclinat amenintator. Dar totul trecu cu bine si noi ne regasiram pe malul celalalt al apei, pe marea insula din mijlocul lui Rapti River.
Printre palmieri, bananieri si alti arbusti, croindu-si drum prin iarba foarte inalta ce abia ajungea insa sa ne¨gadile¨ la picioare, elefantul inainta incet si tacticos. Aproape ca as putea folosi metafora ¨valsa printre firele de iarba inalte de 3 metri¨, dar ar fi putin neadevarat, avand in vedere ca din cand in cand mijlocul nostru de transport se oprea pentru a rupe cu trompa-i blajina cate ceva de-ale gurii.
¨ Ei, ce vrei, vrea si el o gustare, ceva…¨ am zis eu.
¨Da, dar vezi tu.. Eu cand vreau o gustare merg si iau ceva micut de la McDonald`s, pe cand elefantul acesta rupe pentru o singura imbucatura jumatate de copac!¨ constata amuzat Imi.
De sus se vedea cu totul altfel jungla. Parca ne si vedeam pe noi in urma cu cateva ore, croindu-ne drum prin iarba mai mare ca noi, undeva, departe, jos. Acum eram la inaltimea coroanei arbustilor din Parcul National.
Brusc am tacut: nu departe de noi am zarit ceva ce aducea a… ¨ Un rinocer!¨ zise Khedar, iar eu am inceput sa ma pregatesc psihic pentru continuarea de azi dimineata: ¨tacere! 20 de secunde doar! Nu va apropiati! Gata, plecam, e periculos!¨- dar nimic din toate accestea! Conducatorul struni elefantul catre rinocer, in timp ce Costica al nostru ne vorbi pe ton jos (nici macar in soapta!): ¨ e un adult cu un pui!¨
Si mai ciudat era ca rinocerii isi vedeau linistiti mai departe de pascut iarba gustoasa. Nici macar nu se sinchiseau de tancul gri cu 4 intrusi in spinare ce se apropiase la 10m de ei! Incredibil!!!
Costica-Khedar zambi ¨pe sub mustata¨: ¨ Ei, ce v-am spus eu ca vom vedea animale? Rinocerii nu ne vad asa, ei simt doar elefantul, care este un element din mediul lor natural, de care nu se tem. Ca atare, nu au nici o treaba cu noi!¨
Ne-a placut foarte mult sa admiram rinocerii in mediul lor facandu-si treburile ¨zilnice¨. E mai frumos ca la orice gradina zoologica! Si o mare lauda guvernului nepalez ca nu a facut in parcul national locuri unde sa dea de mancare animalelor doar pentru ca acestea sa vina sa fie fotomodele pentru turisti. Ar fi fost un fel de gradina zoologiica mascata, asa cum e cazul ursilor Panda in China (o sa vedem noi concret peste cateva zile). Intr-un fel poate nu ar fi fost rau sa stii ca mergi la sigur sa vezi un tigru care vine stiind ca va primi de mancare. Dar e mai natural asa totul…
Urma sa vedem mult mai de aproape decat azi dimineata si cele 2 specii de caprioare. Asta pe langa 4 rinoceri. Si cativa crocodili lenesi tolaniti la soarele ce alungase in urma cu cateva ore norii.
Si… parca intrasem intr-un televizor pe care rula un documentar de pe Discovery. Era superb!
Dupa vreo doua ore, elefantul ne legana inapoi catre Sauraha, in timp ce Costica sari jos de pe elefant cu camera mea video in mana, dovedind reale veleitati de cameraman.
Soarele apunea deja atunci cand noi am parasit ineditul tarc in favoarea platformei de imbarcare-debarcare si mai apoi a pamantului. Immanuel isi sterse de pe frunte transpiratia pe care abia atunci a bagat-o in seama: ¨ Vai de capul meu! A fost cea mai faina zi din viata mea!¨

¨ DELHI-KATHMANDU-BEIJING. 6000Km in 20 de zile¨ – Jurnal de calatorie, partea a 4-a. POKHARA, Nepal.
¨Namaste!¨ va fi cuvantul (singurul de altfel pe care il veti invata) pe care il veti auzi de sute, de mii de ori poate chiar in timpul unei calatorii in tara cu cel mai original drapel din lume.
Acest lucru se datoreaza faptului ca in Nepal aproape toata lumea vorbeste (mai mult sau mai putin bine) limba engleza. Astfel nu trebuie sa va incarcati memoria cu alte cuvinte ale acestei limbi, care auzita aduce a ceva dialect sud-american. De fapt si peisajul este tipic… sud-american, cu orase intinse in vai ce ofera privelisti minunate de pe dealurile si muntii din jur. Lantul himalayan o fi el mai inalt decat cel andin, dar aceleasi varfuri semete lucesc ninse in bataia soarelui. Sau… cel putin teoretic, pentru ca in sezonul de vara pe aici nenea Musonul aglomereaza norii intr-un asemenea hal, incat daca nu am vedea peste tot suveniruri cu Everest, Annapurna &Co am crede ca acesti munti sunt doar o legenda.
Lasand in urma jungla din sud ajungem la Pokhara, in centrul tarii, al doilea oras turistic al Nepalului, dupa Kathmandu. Pokhara este alintata in toate ghidurile ¨perla tursimului nepalez¨ si alte asemenea laude. Poate pe buna dreptate, poate nu.
Pokhara este oricum foarte diferita de Kathmandu. Aici nu veti gasi templele si vestigiile istorice ale capitalei sau nebunia din Thamel, ci totul se invarte in jurul lacului Phewa. Pokhara este un oras montan (desi altitudinea de 1000m este o gluma in patria celor mai inalte piscuri ale lumii), care ofera foarte mult posibilitati de agrement si recreere. Principalul magnet pentru turisti este lacul idilic dintre munti, cu insulita din mijloc pe care se gaseste un templu hindus, lac pe care puteti vasli cu barca, caiacul sau hidrobicicleta, sau, daca aveti curaj, va puteti exersa veleitatile de inotator.
Lacul Phewa este renumit ca fiind oglinda varfurilor himalayene din nordul orasului- de la Dhaulagiri la Annapurna si in special fotogenicul munte sfant Machhapuchhre. Apa de un albastruu seducator ofera n decor romatic pentru localnici si turisti si deseori veti vedea pe inserat barci in care vaslasii duc pe undele translucide perechi de indragostiti catre templu. Aici un cuplu nepalez, cu o fata sfioasa, cu un punct rosu pe frunte si un baiat mai ¨viteaz¨ si galagios, dincolo un american blond cu parul netuns si barba de o luna alaturi o fata cu ochi albastri, legata cu batic la gat si pictata cu henna pe maini… in barca din larg un cuplu de chinezi tacuti si disciplinati, cu un ¨ el¨ care o chinuie pe o ¨ ea¨ sa stea la poze, pe cand ¨ ea¨ ar prefera poate mai degraba sa ii simta bratul sigur cum o cuprinde protector dupa umar…
Asadar, Pokhara! In luna august, turistii (foarte numerosi, as zice eu- desi suntem in plin extrasezon. Oare cum e cand e ¨sezon¨?) Turistii care vin acum in Nepal se axeaza pe cele 3 centre pe care le-am bifat si noi: Kathmandu, Parcul Natiional Chitwan si Pokhara. Capitala si jungla ne-au placut. Urma sa vedem cum e cu cea de-a treia destiinatie. Varfurile de peste 8000 pot fi urcate doar iarna si primavara, si oricum nu ne gandim noi la asa ceva- preferam sa ne soatem palariile si ne inclinam pana la pamant cu adanc respect in fata superoamenilor precum Zsolt Török, Sergiu Jiduc sau Ovidiu Cismas.
Ce ne uimeste insa este posibilitatea limitata (?) de a face trekking in munti mai josi- in sensul ca a pleca singur pe coclauri la 1000-2000m altitudine nu e nici o problema, dar pentru a trece bariera de 3000m trebuie platite tot felul de taxe si turele se intind obligatoriu pe durata mai multor zile. Multe zile, de exemplu Annapurna Circuit cere de la 12 zile in sus.
Deci nu e ca in Romania, pleci dimineata cu masina din Arad, urci pe Parangul Mare din Jiet si seara esti deja inapoi in Arad.
Sa revenim insa la umilul nostru periplu asiatic- cei aproximativ 200 de kilometri de la Sauraha la Pokhara ii parcurge autobuzul in neverosimil de multe ore (6-7), asta datorita curbelor, traficului si a celor 2 opriri de pe traseu, de cate 30 de minute fiecare, in care se poate ¨manca si merge la toaleta¨. Culmea, toate autbuzele cu turisti opresc in aceleasi locuri- ma intreb cat o fii comisionul din partea proprietarilor restaurantului?
Scuturati bine de suspensiile mai mult decat tari ale autobuzului (¨ eu cred ca daca ar avea suspensii mai moi, ar fi in prima prapastie, la cum se conduce aici si la cat de abrupte sunt vaile de langa drum¨ -citat din filozoful I.N. Czege) am ajuns undeva pe la ora 3 in Pokhara.
De plouat, nu ploua, dar de cald era foarte cald. Eu cred ca toata problema asta cu extrasezonul in lunile de vara nu se datoreaza ploilor, care sunt putine si…placute, ci caldurii umede si norilor care ascund Himalaya de ochii turistilor.
Evident ca in momentul in care autobuzul se opri, o gramada de soferi de taxi si ghizi au fost deja ¨la datorie¨- de pe scarile autobuzului ochii si urechile ne fura asaltati de pliante si oferte de hoteluri. Deja stiam lectia, astfel incat am luat rucsacii si am fugit de acolo. Dupa colt, la distanta sigura de agresori, am cautat noi un taxi si am negociat un pret bun. Pret bun inseamna aici cam 25 de centi pentru 3-4 km, deci un adevarat chilipir.
Aici cartierul turistic se intinde pe promenada de langa lac- magazine de suveniruri, baruri, restaurante, hoteluri pentru toate buzunarele, foarte multe magazine de echipament sportiv contrafacut… nu stiu de ce, sa ma ierte cei ce au fost pe aici si sunt de alta parere, as compara Pokhara cu un fel de Mamaia a Nepalului. Asta pentru ca aici sunt (si au si ce face) turisti de toate varstele, iar statiunea mi se pare un pic prea ¨cuminte ¨ si turistica. Potentialul regiunii este intr-adevar unul foarte mare, aici se poate face aproape orice- de la inot sau navigat pe lac, la jogging sau ciclism in jurul apei, se pot face drumetii, se poate urca (pe jos, cu bicicleta, cu motocicleta sau taxiul) la punctele de belvedere de pe dealurile de langa oras sau se pot incerca lucruri mai ¨serioase¨- zbor cu avioane ultrausoare sau motodeltaplane, parapantism, canioning sau rafting (ultimele doua in ture de una sau mai multe zile). Aproape fiecare magazin din Pokhara (Lakeside) are panouri cu serviciile turistice oferite.
Mergeam incet unul langa celalalt prin Lakeside, claxonati de taximetristi si era sa ma speriu atunci cand Immanuel aproape a aruncat ditamai rucsacul din spate la vederea unui espresso de cafea intr-un restaurant: ¨Cafea! In sfarsit cafea adevarata, nu doar ness! Uite ca se poate!¨
Hoteluri se gasesc incepand de la cativa dolari pe noapte pana la cateva zeci. Unul la care o camera costa 15 dolari pe noapte pentru 2 persoane va va oferi baie in camera si un ventilator urias pe tavan (aerul conditionat, chiar daca este prezenta aparatura, mai mult ca sigur nu va functiona). Apropo de aerul conditionat, cred cu nu e ¨barba¨ faza cu ¨nu e curent¨- foarte des s-a intamplat sa se ia subit curentul si am auzit cum in minutele urmatoare era pornit generatorul hotelului.
Deci toate bune si frumoase pana sa ajungem la capitolul ¨mancare¨!
Apropo- uitasem sa va spun ca, facand un bilant al primei saptamani de Asia, am ajuns la concluzia ca amandurora ne “merg burtile” inca din prima zi pe acest continent, dar a ajuns sa fie ceva atat de obisnuit, incat nu mai bagam in seama acest lucru!
Vorbind de masa, zic, Imi a inceput sa fie mai prevazator si a inceput sa evite cam tot ce poate fi alterat (inclusiv omleta de la micul dejun). Eu nu am bagat in seama toate aceste detalii (in fond, eu am la mine vreo 4 cutii de Imodium, deci imi va ajunge pana in China 🙂 )
Ei, si mergem noi la micul dejun la hotelul nostru din Pokara, toate bune si frumoase, eu – cafea, Imi – ceai negru si intind mana sa iau zaharnita de pe masa. O dechid nerabdator sa imi indulcesc licoarea maro datatoare de puteri, si incremenesc instantaneu: in zaharul cristalin si alb stau frumos aliniate vreo 10 furnici gi-gan-ti-ce! Cu un calm incredibil am inchis la loc zaharnita si l-am cadorisit pe Immanuel cu o privire nevinovata: ¨ OK, eu iti recomand sa bei ceaiul fara zahar!¨. ¨De ce, de ce?¨ vru sa stie el, continuand: ” e gretos rau ce e acolo? Imi vine rau daca ma uit?¨
Nu i-a venit… :))
Tot legat de mancare in Nepal, seara precedenta, tot in Pokhara, am ales pentru umplerea stomacurilor noastre flamande un local ce parea foarte in ordine- curat (dupa standarde himalayene), chelneri in uniforma, preturi medii si un ansamblu de muzica si dans nepalez ce rasfata clientii cu un program folcloric. Meniul- bogat, de la specialitati locale pana la bucatarie indiana, chineza si chiar europeana. Eu am optat pentru orez cu carne de pui (care in ciuda faptului ca am cerut expres doar piept a avut si bucati de pulpa ratacite prin el), iar Imi ceva pui fript cu legume.
In timp ce infulecam (la gust nu era chiar senzational, dar era bun) linistiti ca ¨ e curat si sigur aici¨, Imi se opreste brusc din mestecat, se intoarce catre mine si cu ochii inlacrimati imi spune: ¨Trebuie sa fac o pauza! Trebuie neaparat sa fac o pauza!¨
¨Cum adica? Sunt probleme?¨
¨Da…Nu… iti spun mai tarziu…¨
¨De ce? Ce e cu mancarea?¨
¨ Esti foarte gretos, Adi?¨
¨Nu neaparat. Acum, depinde…¨
¨ Iti zic dupa, ca o sa vomiti aici!¨
¨Totusi…¨
¨Bine… Fii atent. Stii, in legumele mele am vazut niste chestiii negre, asa, cam de marimea boabelor de piper..poate putin mai mari. Am crezut ca sunt boabe de piper si am mancat vreo trei, ca imi plac!¨
¨Asa si…?¨
¨Si cand sa bag a patra in gura ma gandesc eu, oare de ce nu simt gustul de piper si ma uit mai atent si ce crezi ca erau?¨
¨ Ei?¨
¨ Erau muste moarte, Adiiii!¨
Culmea e ca am reusit sa radem amandoi si sa facem haz de necaz. De acum incolo Imi ¨nu se va mai teme de nici un microb, in fond e imun- s-a imunizat mancand 3 muste!¨. Ma rog, macar sper ca erau bine fierte!
Ciudata tara Nepalul. Daca stai sa te gandesti, e foarte greu sa te feresti de microbi, pentru ca pana si banala apa de la robinet e o sursa de boli pentru europeni. Si chiar daca nu o beti intentionat, ea poate fi gasita in cafea, ceai, supa, sau puteti intra in contact cu ea cand va spalati pe dinti, de exemplu. Astfel ca…
Vorbind de ¨protectie¨, noua ni se par exagerati turistii (de obicei cei chinezi) care umbla pe strada, bine-mersi, cu masti peste gura si nas. Fratilor, nu e chiar atat de rau, poluarea nu e chiar atat de mare si in fond daca ati fost macar o data in viata la Copsa Mica, chiar nu veti avea probleme aici!
Revenind la romanticul, pitorescul si ¨sportivul¨ oras Pokhara, in prima seara noi am vrut sa inchiriem o barca sa ne duca la micul templu de pe insulita. A fost destul de greu sa gasim o ambarcatiune, pentru ca ¨vantul e prea puternic acum¨. Dar pana la urma am convins un proprietar de barci ca nu ne temem de rafalele zeului Eol si nici de undele adanci ale lui Poseidon si ca tinem neaparat sa ajungem astazi pe insulita, pentru ca stam rau cu timpul.
¨There is a nice tip for you, too, Sir!¨ i-am facut eu cu ochiul, iar acest argument a facut diferenta. In cateva minute eram incinsi cu veste galbene de salvare si ne aflam pe lac, catre insula.
Vaslasul s-a amuzat de noi si s-a dovedit a fii un foarte bun cameraman de ocazie- am filmat tot felul de scene pentru filmul nostru, inclusiv una in care Imi face pe gondolierul care imi canta ¨La donna e mobile¨(din pacate nu am gasit cuvintele in nepaleza) in timp ce eu fac pe turistul bogat ce tine da gat si saruta o fata imaginara.
La fel de amuzat a fost nepalezul cand i-am spus ca vreau neaparat sa inot in lac, pentru fiilmare. A zis ca in principiu e OK, din cate stie el in lac nu sunt crocodili sau alte animale periculoase, dar nu se stie niciodata.
Mai haios a fost cand am constatat ca pe mica insulita a templului nu prea sunt locuri adapostite unde sa ma pot schimba de chilotii de baie uzi, dar pana la urma am decis sa las deoparte pudismul, sa ignor Iphone-urile chinezilor indreptate catre mine si sa ma schimb in vazul tuturor. Hm, cred ca o sa “dau bine” pe youtube 😉
Pentru a doua zi, dintre toate activitatile minunate ce le-am fi putut face in jurul Pokharei, am decis sa inchiriem o motocicleta si sa urcam pe cele doua dealuri ce ofera puncte de belvedere asupra orasului si catre himalaya (Ati auzit, nori blestemati? La o parte cu voi, vrem sa vedem muntii!)
Acum, treaba cu motocicletele in Nepal sta cam asa: vi se va cere un ¨permis¨ de conducere pentru motociclete, dar puteti arata orice, inclusiv carnetul de student. Totul e o fatada pentru ca nepalezii sa va poata lua banii si Dvs sa primiti mult visatul bidiviu cu motor. Totul e ok pana la cazul in care, Doamne-fereste, faceti un accident si aveti de a face cu Politia.
Vorbind de Politie, foarte numeroasa prin oras, aceasta nu va are treaba atata timp cat purtati casca si nu va lansati la slalomuri pe o roata á la Robi Muresan.
Mici si colorate scutere automate primiti deja de la cativa euro pe zi, dar o motocicleta serioasa costa ceva mai mult. Cele mai mari pe care le gasiti in tara steagului bitriunghiular sunt ¨Royal Enfiled¨, un fel de chopper, copie dupa Yamaha, evident. Acestea au motoare de 350 de cm3 si sunt singurele in masura sa va urce drumurile abrupte catre micul sat Sarangkot sau catre Pagoda Pacii, de dincolo de lac.
Tot cautand cu privirea prin oras afise cu ¨Renting motorcycles¨ si strambandu-ne la vederea scuterelor sau motocicletelor de 125 cm3, am zarit dintr-o data in bataia soarelui minunea mare, argintie si straluciroare: un Royal Enfield care in schimbul (destul de piperatei) sume de 20 de euro, deveni jucaria lui Imi pentru o zi.
Litrul de benzina cu CO 80 (foarte proasta, motiv pentru care sunt preferate motocicletele cu carburator in dauna celor cu injectie) costa aici doar 1,10 dolari.
Imi facu un tur de recunoastere pe motocicleta prin fata magazinului, evitand cu maiestrie puzderia de scutere si taxiuri (enorm de multe taxiuri aici, toate mici, albe, darapanate si… ieftine). Ne-am pus castile si… la drum.
A fost, evident, o adevarata aventura sa ma tin cu o mana in timp ce cu celalata filmam, asta in vreme ce ii urlam lui Imi ” indicatii pretioase¨ gen ¨ramai pe stanga drumului, aici se circula pe stanga! Atentie, cei din giratoriu au prioritate! Nu uita, intri in giratoriu catre stanga! Vezi, aici e prioritate de stanga, nu de dreapta!¨
Doamna-ajuta, Immanuel e un foarte bun pilot, chiar e nevoie de maiestrie, tupeu si un claxon foarte, foarte bun ca sa circuli pe aici. Ca sa nu exagerez, voi recunoaste ca fata de traficul din India e floare la ureche cel din Nepal (mai ales in Pokhara, caci in capitala e mai rau).
A, tot eu eram si cel responsabil cu navigatia, noroc ca aveam toate hartile si GPS-ul… in cap! Adevarul e ca facem o echipa fantastica impreuna, eu si cu Imi, cine-ar fi crezut?! Un om minunat, mereu gandim la fel si unde trebuie ne completam reciproc.
Cu multe claxoane si dureri de genunchi am iesit din Pokhara si am inceput sa urcam drumul abrupt catre satul Sarangkot, aflat pe un deal la nord de oras. Diferenta de 500 de metri dintre Pokhara si Sarangkot trebuie dovedita pe un drum relativ scurt, deci abrupt.
¨Ce bine ca nu am inchiriat un motor mai mic decat acesta, de-abia urcam si cu asta¨ imi urla Imi, in timp ce eu ne filmam cu trepiedul intins tinut in mana dreapta. Era sa ating vreo doi scuteristi ce coborau din contrasens pe drumul ingust.
Asfaltul facu loc bolovanilor si nu intrebati la ce chinuri am supus motocicleta si intestinele noastre pentru a ajunge sus. Pe drum, pret de o clipa, am reusit sa vedem varul Machhapuchhre printre nori. Varful e superb, cel mai spectaculos din marele lant himalayan de la nord de Pokhara. Annapurna si restul au ramas in nori. Machhapuchhre, din pacate, este inaccesibil alpinistiilor, fiiind un munte sfant pentru localnici – la fel ca si vacile pe care a trebuit sa le ocolim deseori pe drum.
Immanuel a facut adevarate minuni strunind armasarul motorizat peste bolovani si noroi.
Bine ca nu am inchiriat un motor mai slab- pe drum am depasit multi turisti ce impingeau in sus leoarca de sudoare scutere mici ce nu faceau fata pantei.
Intr-un fiinal am ajuns la inaltimea celor 1600m ai platoului de oobservatie de la Sarangkot.
De observat am reusit sa observam doar vreo 4 chinezi si 3 nepalezi ce se aflau si ei acolo, caci muntii s-au incapatanat sa ramana ascunsi dincolo de bariera de nori. In schimb e superba privelistea in jos, catre Pokhara.
In jumatatea de ora petrecuta sus nu am reusit sa alungam noorii, dar tot am facut ceva ¨ util¨ si anume am reusit sa fim arsi de soare, pentru ca am stat fara tricorui. Eram lac de apa, blestamata caldura umeda! Iar smecherul soare care mai mult se ghicea printre nori (oricum, e ciudat aici cu norii acestia albi care par mai mult o ceata decat nori veritabili) si-a facut datoria si ne-a taxat pentru ca nu am folosit creme de protectie solara. Dar cine mai cara si asa ceva in rucsacul deja prea plin?
Dezamagiti oarecum de nori, am coborat inapoi catre oras (din nou adrenalina- 2 oameni pe motocicleta pe drumul abrupt in jos! Nu ne intrebati de derapaje si alte asemenea picanterii). Am trecut pe langa locul de unde se lansau turistii in parapante ¨la dublu¨, dar a trebuit sa spunem ¨pas¨ acestei distractii. In fond si eu as fi vrut tare mult sa fac rafting, dar timpul e prea scurt.
Am intrat iar in oras si am oprit intr-un cartier unde nu prea erau turisti. De la un mic magazin ¨pentru localnici¨ (deci foarte ieftin) am cumparat banane ¨ originale¨ (mici si cu multe pete maro, dar foarte bune), biscuiti si apa. Un adevarat ospat, in timp ce copiii proprietarului si-au exersat cu noi cunostiintele de engleza. Copiii vorbesc foarte frumos engleza, cred ca o invata de mici la scoala!
A fost foarte dragut micutul nepalez (vreo 8 anisori) care ne-o arata pe sora lui, o papusica de vreo 2 ani care mergea de-a busilea pe acolo: ¨ Sora mea! E tare draguta! Nu vreti sa o cumparati?!¨
Am trecut cu bine orasul (Imi era deja expert: claxon, depasire, claxon, claxon, atentie!-vine din fata!-nu e bai, ma bag!, claxon, claxon) si am ajuns in sud, pe drumul catre World Peace Stupa.
Am oprit la Cascada lui Devi si la o mica pestera prezentata la intrare ca fiind ¨ una din cele mai mari din Asia¨, care sunt obiective, culmea, in mijlocul orasului si mai mult pentru turisti de ocazie: o poza, doua si gata. Dar zona are un imens potential carstic, cu canionane, chei, pesteri si avene. Devi`s fall, cascada lui Devi (numita astfel dupa un turist cu acest nume care a pierit aici inghitit de ape) este de fapt un rau mare ce se prabuseste intr-un abur alb intr-o pestera.
Merita bifate si aceste 2 obiective, daca sunteti aici.
Am urcat apoi pe drumul abrupt si rau catre Pagoda (Stupa) pacii, un drum mai rau chiar decat cel de Sarangkot. De cateva ori a trebuit sa ma dau jos de pe motocicleta, iar Imi a sarit peste bolovani precum pe un cal naravas.
Pagoda Pacii este o conctructie alba si frumoasa, relativ recenta (a fost inaugurata in 1999), care domina de pe un deal lacul Phewa si orasul Pokhara. De sus vederea este foarte frumoasa. In jos, caci muntii de 8000 de metri vor ramane in amintirea noastra doar de pe cartile postale ilustrate de la magazinele de suveniruri.
Seara am dus motocicleta inapoi si ne-am plimbat prin ¨Mamaia¨, incercand sa aflam cat mai multe despre locurile in care ne aflam.
Asta nu inseamna ca nu am apreciat cuplul de tineri cehi ce a venit in Nepal aproape fara bani si isi castiga existena aici el cantand la chitara langa lac si draguta de ea impletind cosuri si facand suveniruri din nuci de cocos. Una din melodiile lui ne obsedeaza si acum, versurile zicand cam asa:
¨ Oh, Massala Chai…Massala Chai..
Drink a Massala Chai, Massala Chai…
I`m going to bazar, to negotiate so hard
A Massala Chai…¨
Am stat de vorba si cu o chelnerita nepaleza foarte simpatica, ce ne povesti ca ea castiga cam 80 de dolari pe luna (cu tot cu ciubucuri), din care 30 da pe chiria unei camarute mici si infecte. Trebuie sa se descurce sa traiasca deci din 50 de dolari timp de o luna. Dar serviciul ei este unul bun, chiar daca pentru acesti bani lucreaza 6 zile pe saptamana cate 14 ore pe zi. Ea personal incepuse studiile la o universitate din Kathmandu, dar lipsa banilor a facut-o sa trebuiasca sa isi petreaca viata muncind in acest restaurant… singura ei sansa ar fi sa cunoasca un turist bogat, care sa o duca in America sau in Europa…
La intrebarea noastra ¨Ce stii despre Europa?¨ raspunsul ne impresiona pana la lacrimi. Pentru micuta nepaleza, Europa este o tara in care se vorbeste o alta limba decat engleza si anume limba unica ¨ europeana¨. Franta, Germania, Londra sau Madrid sunt pentru ea necunoscute la fel de mari precum Taj Mahal sau Goa, aflate totusi la o aruncatura de bat de Nepal.
Impresionati de Pokhara, de frumusetile naturale, de zecile de magazine cu echipament sportiv contrafacut (gasiti aici echipament de firma la un sfert din pretul din Europa), de opulenta turistilor comparatiiv cu saracia localnicilor, am mai bifat un punct pe harta expeditiei noastre.
A doua zi urma sa plecam inapoi catre Kathmandu si de acolo sa gasim o cale de a ajunge in China: ori cu o excursie peste Himalaya, catre Tibet, ori, in caz extrem, cu avionul peste Everest catre Chengdu.

¨ DELHI-KATHMANDU-BEIJING. 6000Km in 20 de zile¨ – Jurnal de calatorie, partea a 5-a. KATHMANDU & BHAKTAPUR, (Nepal)-LHASA(Tibet)-CHENGDU(China)
SE SPUNE ca prima oara vii in Nepal pentru munti si a doua oara te intorci pentru oameni. Oamenii, cu ¨ O¨ mare sunt de-a dreptul minunati. Bine, sunt si multi agasanti ce vor cu orice pret sa iti ofere serviciile lor, de care oricum nu ai nevoie, dar nu sunt cu mult mai rai decat unii ziaristi damboviteni.
Oameni minunati, cei mai inalti munti ai planetei, jungla in care traiesc in libertate cativa din ultimii tigri bengalezi, peisaje minunate, betisoare fumegande ce imbraca intreaga tara intr-un nor de arome, culori ce iti desfata privirea, da! – o mie si una motive pentru care Nepalul se numara printre cele mai vizitate tari ale lumii.
In aceasta tara frumoasa, intr-una din zilele saptamanii trecute, pe cel mai aglomerat drum se chinuiau intr-un autobuz ¨fara¨ suspensii cei doi protagonisti ai jurnalului de fata.
De la Pokhara inapoi la Kathmandu sunt mai putin de 200km, dar pentru care trebuie sa alocate, stiti deja, cam 6-7 ore. Ore de zguduituri, serpentine, pauze de ¨ masa¨ la restaurante ce nu ti le doresti s.a.m.d.
Biletul de autobuz e ieftin, incepand de la 10 $ pentru cel mai modest dintre ele (¨FARA aer conditionat si FARA suspensii¨- dupa clasificarea lui Immanuel), apoi veti gasi bilete la 15$ de persoana (¨CU aer conditionat, dar FARA suspensii¨ -cazul nostru), iar cele mai ¨de lux¨ vehicule te duc in schimbul a 20$ (probabil CU aer conditionat si CU suspensii confortabile) pana in capitala.
Exista si varianta zborului, foarte rapida (mai putin de o ora) insa destul de scumpa (peste 1000$), dar avioanele companiilor locale ce opereaza zboruri interne cam lasa de dorit- sunt mai mult niste ¨microbuze zburatoare¨ care ofera senzatii tari incluse in pret.
Toate autobuzele pleaca in intervalul orar 7-7:30 dimineata si ajung in jur de ora 14 in Kathmandu.
Daaa… Din nou in capitala! Ador nebunia, magazinele, templele si restaurantele de aici! Mai putin placuta e poluarea, praful si mirosul de gaze arse de la esapamentul miilor de vehicule (in principal cu 2 roti), dar numai bine ne facem antrenamentul pentru Beijing, unde va fi la fel, poate chiar mai rau!
Intrucat deja ¨suntem obisnuiti ai orasului¨ sarim intr-un taxi si alegem sa vizitam templul Swayambhunath- sit UNESCO, o impresionanta colectie de vestigii budiste si hinduse de pe varful unui deal. Draguta legenda conform careia templele ar fi fost construite pe varful dealului ce ar fi fost o insula pe marele lac ce ar fi ocupat intrega vale Kathmandu. Pe varf ar fi rasarit spontan un trandafir- de aici si numele locului: “Swayambhunath” inseamna ¨nascut din el insusui¨
Pe noi ne intereseza insa in egala masura numeroasele maimute ce locuiesc in jurul templelor, conferind locului porecla de ¨Templul maimutelor¨. Maimutele pe care le cautam inca din India, unde, ce-i drept, le-am vazut de aproape, dar au fost total lipsite de proverbiala agresivitate si dexteritate in a ne ¨ usura¨ de portmone, camere video si alte cele.
Taxiul (in Kathmandu, ca peste tot in Nepal, taxiul este cel mai comod si rapid mijloc de transport; in plus este si ieftin, mai ales daca negociati un pret bun dianinte) ne-a lasat la baza abruptelor trepte din estul sitului.
Am urcat prin padure pe treptele decorate cu motive budiste si hinduse, printre vanzatorii de suveniruri si cele cateva maimute plictisite ce se strambau la doua chinezoaice ce incercau sa le solicite o priviire coomica pentru poze.
Incepea sa se vada Kathmandu de sus, ceea ce iti confera o stare minunata, mai ales in compania fumului aromat ce se ridica de peste tot si a muzicii religioase ce se aude de undeva de sus.
Swayambhunath la apus a fost din nou o experienta de neuitat. Mare stupa buddhista alba, de pe care ochii pictati ai lui Buddha ne urmareau intrebatori, templul cu statuia aurie a aceleiasi zeitati, numerosele lacase de cult… superb.
Au aparut, in sfarsit si maimutele- muuulteeeeeee… si culmea, destul de cuminti. De fapt nu cuminti, ci mai degraba inteligente. Atata timp cat vedeau ca suntem turistii ¨naivi¨ ce venim pasnici sa le hranim cu banane si biscuiti erau cele mai bune prietene, dar cum luai un bat in mana sau faceai gesturi suparate catre ele, pe loc se schimbau la fata, incepand sa scuipe si sa ¨boxeze¨ cu membrele superioare.
A fost foarte dragalas sa dam biscuiti maimutelor singuratece, dar trebuia mereu sa fim atenti la suratele animalului, ale carori ochi urmareau foarte atent buzunarul din care noi scoteam acesti biscuiti. La un moment dat, aproape fiind de un zid, o maimuta aparu ca o naluca pe zid in jos si disparu printre picioarele noastre, pana sa apucam noi sa ne dezmetecim. Oare s-ar fi lasat cu o mucatura daca respectiva maimuta ar fi avut pizma pe noi?
Dragutele animale au dovedit insa ca pot fi si violente: la un moment dat pe un acoperis se isca o adevarata bataie intre doua exemplare de macaci, conflict condimentat din belsug cu tipete si zgomote puternice undeva sus- si pe data, ca la coomanda, toate maimutele din zona au inceput sa tipe si sa se agite.
La coborare, Imi dadu ultimii biscuiti unui pui de Rhesus, fapt ce atrase o trupa de vreo 10 maimute adulte care a aparut aparent de nicaieri, inconjurandu-l pe amicul meu. Prudent, Imi se retrase cu spatele catre mine si eu eram fericit ca am filmat momentul, dar ma gandesc oare ce s-ar fi intamplat daca toate 10 ar fi sarit simultan pe prietenul meu, muscandul-l si cautandu-i mancarea prin buzunare!
Oricum, experienta paviano-mistica se numara printre cele mai interesante ale acestei excursii orientale.
Ultima zi a sederii in Nepal am alocat-o sitului UNESCO reprezentat de oraselul Bhaktapur.
Aflat la doar 12 km de capitala, Bhaktapur este un veritabil muzeu in aer liber – cladiri medievale perfect conservate, un oras vechi din caramida rosie ce intrece ca farmec chiar si cele mai entuziaste descrieri din ghidurile turistice.
Incolo am luat un taxi, pentru care am negociat suma de 9 dolari. Doar dus. Taximetristul se oferi sa ne astepte cele 4-5 ore cat intentionam sa stam, dar cei 25 de dolari (dus-intors deci) solicitati ni se parura prea mult. Astfel ca am coborat pretul la 20 de dolari, iar el ne spuse ca e in regula, cu conditia sa il sunam cu o ora inainte de clipa aleasa pentru intoarcere. Deci lui i se renta sa se intoarca in Kathmandu si apoi iar sa vina la Bhaktapur dupa noi, 4 drumuri asadar (cam 48km in total) pentru 20 de dolari!
Aici litrul de benzina este doar 1,1 dolari.
In Nepal este de-a dreptuul obligatoriu sa circulati cu taxi- acele masini mici si albe trosnind din toate suspensiile, cu tapiteria degradata, pline de praf, cu gemurile deschise si tabla iindoita. Toate sunt albe, de obicei produse de Suzuki (Maruti aici).
Soferul ne lasa la intrarea in orasul vechi Bhaktapur si dupa socul platirii biletului de intrare (15 $ de persoana, dar se merita fiecare cent!) am trecut de vechea poarta si… ne-am intors in timp!
O piata parca desprinse din frescele chinezesti de acum 200 de ani- o piata fara masini, fara scutere, o piata pavata cu piatra, temple de toatee forme si culorile de jur-iimprejur, un decor atat de original si perfect incat am inceput sa ma gandesc daca nu cumva am nimerit din greseala pe platoul de filmare al unei superproductii hollywoodiene cu Jackie Chan!
Vrajiti de atmosfera orasului vechi, am impachetat ghidul si harta in rucsac si am preferat sa ne plimbam fara tel pe stradutele inguste, tragand cadru dupa cadru cu vestigiile religioase, casele, templele , fantanile si statuile cu divinitati ciudate cu capete de animal. Caprele ¨ adevarate¨ ce pasteau (?) pe treptele templelor dadeau un farmec si mai original peisajului.
Din piata Durbar am luat-o pe strazi cotite, pavate tot cu caramida rosie. Toate cladirile, mai vechi sau mai noi, respecta aceeasi arhitectura ¨clasica¨ asiatica, si parca oamenii (care chiar locuiesc acolo!), mizeria si gunoiul prezente ici-colo, copiii ce se joaca pe strada, totul pare aranjat special pentru a completa armonios un decor perfect.
Aici sade o batrana in haine vechi, dar inflacarate de culori vii, acolo un mestesugar confectioneaza statui de bronz, dincolo o alta femeie invarte o roata de lemn modeland ulcele de lut… Cred ca nu am destule carduri la camera video sa pot filma toate aceeste minunatii.
Ne plimbam pe strazile labirintice si orincotro am coti noi si noi surprize se ofera privirii. Minunate sunt acele bazine, unele chiar foarte mari, cu apa verde (de murdara ce e, dar asta nu ii impiedica ppe copii sa se balaceasca lipsiti de griji), acele fantani (multe secate) cu conotatii religioase… Din loc in loc rasar mici monumente (¨stupa¨) sau temple miniaturale, cu statuete pictate cu rosu si acoperite cu boabe de orez aruncate de credinciosi.
Bhaktapur este locul atemporal unde te poti plimba ¨de nebun¨ fara a trebui sa cauti in carte ce reprezinta unul sau altul dintre monumente. Este un loc, precum Venetia sau Praga, unde tot ce trebuie sa faci este sa te plimbi si sa te bucuri de arhitectura. Si sa faci poze, evident!
Cele 5 ore cat am stat aici au fost mult prea putin timp, dar ne bucuram ca am putut evada chiar si atat doar, intr-o cu totul alta lume.
La iesirea din orasul vechi, inainte de a lua taxi-ul inapoi spre Kathmandu, am mai aruncat o privire la celebrul templu ¨ erotic¨, unde animale din diverse specii sunt reprezentate in ipostaze deloc decente.
Foarta mult politie in Nepal. La fiecare intersectie, in uniforma albastre si cu nelipsitele masti pe gura si nas, agentii si agentele de circulatie privesc impasibili cum participantii la trafic se intrec in claxoane, depasiri pe ambele sensuri si manevre ¨la milimetru¨. Culmea, nu am prea vazut accidente!
¨ Aici nu exista banda continua decat unde este delimitata cu piloni de beton!¨ adauga Immanuel inca o observatie in agenda noastra despre Nepal.
Ultima seara in tara himalayana am petrecut-o prin Thamel, ferindu-ne de scutere si rickshaw pe stradutele pitoresti, cumparand suveniruri si incercand diferite restaurante.
Mancarea mea nepaleza preferata ramane totusi Dal Bhat. Daca veti comanda asa ceva veti primi o farfurie mare de bronz cu orez alb si cateva cupe micute, tot din bronz: una cu supa groasa de linte, a doua cu curry (vegetal sau din carnea preferata de Dvs), a treia cu ceva ¨muraturi¨ sa le zicem – bucatele tari de legume murate si iuti, a patra cu un sos portocaliu picant, a cincea cu un iaurt (ce nu l-am gustat niciodata, mai iaurt mi-ar trebui in Nepal, oricum igiena bucatariilor ramane o mare necunoscuta pentru noi) si o a sasea (depinde de la local la local) cu o tocatura de frunze verzi care la gust aduce a usturoi.Mai primiti cateva feliute de legume crude – morcov, ceapa, rosie – si gata masa!
Ne-a placut mult Nepalul! Cu siguranta am fi stat mai mult, dar avem un plan de urmat- si anume, trebuie sa ajungem mai departe, in China, pentru ca am avut in total 20 de zile pentru a ajunge de la Delhi la Beijing!
Acum la partea trista: noi ne propusesem ca intreaga noastra expeditie sa se desfasoare doar ‘pe pamant’- adica sa parcurgem cei 6000km doar cu trenuri, autobuze si masini, fara sa “trisam” cu avioane. Din pacate prima oara a trebuit sa ne abatem de la regula in India, unde pentru ca nu am mai gasit bilete la tren a trebuit sa zburam cu avionul din Delhi in Nepal (orice alta varianta in afara trenului direct pana la vama ne-ar fi costat 48 de ore sau mai mult, timp pe care nu il aveam. Sunt peste 700km de la Delhi la vama Sunauli si nu aveam legaturi feroviare sau rutiere potrivite).
Acum a trebuit sa ne abatem din nou de la regula. Asta pentru ca de la Kathmandu catre China (Tibet) accesul pentru straini se face doar cu permise speciale, in grupuri organizate. Guvernul chinez a limitat strict accesul strainilor in Tibet. Sunt necesare niste permise speciale emise de ambasada Chinei in Nepal (care anuleaza eventuala viza de China pe care o ai in pasaport), trebuie un grup si un tur operator chinez. Excursia e de fapt o goana de 7 zile in care nu vezi mai nimic (Muntii Himalaya sunt in acest anotimp tot timpul in nori) decat golasul platou tibetan si cate un templu ici-colo. In varianta scurta si “ieftina” a excursiei nici nu esti dus la tabara de baza a Everestului (in partea chineza). La cele 7 zile in care pacurgi cam 1000km se adauga 2 zile de vizitat Lhasa, capitala regiunii Tibet (nu intru in detalii geopolitice. Atentie, ma aflu inca in China si ne place foarte mult tara aceasta!) Pentru toata tevatura de 9 zile, cel mai bun pret pe care l-am putut obtine in Kathmandu a fost de, tine-ti va bine, 550 euro de persoana, la care se mai adauga biletul de tren Lhasa-Chengdu (transtibetanul pana in regiunea Sichuan, dincolo de Tibet) inca 100 de euro! Doar nu am cazut in cap sa dam 650 de euro de persoana pentru 9 zile doar transport si cazare la hoteluri “de buget” cu mic dejun!!!
Se spera ca de la anul guvernul chinez sa adopte o politica mai lejera in ceea ce priveste regimul turistilor straini in Tibet, ceea ce va duce la scaderea drastica a costurilor excursiei Kathmandu-Lhasa. Acum este nevoie de nu mai putin de 3 permise speciale pentru vizitarea regiunii tibetane: unul pentru Lhasa, al doilea pentru a putea iesi din oras si al treilea pentru zonele mai ‘delicate’.
Astfel ca noi, romani practici ce suntem, am cumparat pentru o mica fractie a acestei sume bilete de avion Kathmandu-Chengdu si economisim restul de 8 zile pentru vizitarea Chinei propriu-zise.
Culmea ironiei este insa ca avionul nostru a efectuat o escala “tehnica” exact pe aeroportul din Lhasa, asa ca am apucat sa punem piciorul pret de o ora pe pamant tibetan, la peste 4000m altitudine, chiar si fara permis!
Evident ca nu am incercat sa iesim din aeroport, dar avand in vedere ca aici ni s-au efectuat formalitatile de intrare in China si am trecut de controlul vamal, nu cred ca ar fi fost o problema sa “dam un ochi” pe afara! A fost si ideea lui Immanuel, care imi spuse brusc in timp ce ne plimbam pe pista: “auzi, oare ce crezi ca s-ar intampla daca as lua-o la fuga si as sari peste gardul acela ce desparte aeroportul de oras?” 🙂
Raspunsul nu il vom afla niciodata. Dar poate e mai bine asa. Peste 3 ore aterizam cuminti la Chengdu. O ploaie calda la cele 30 de grade de afara ne ura “bun venit”. Pentru prima data in viata amandurora, suntem in China.

DELHI-KATHMANDU-BEIJING. 6000Km in 20 de zile¨ – Jurnal de calatorie, partea a 6-a. CHENGDU(China)- Bifengxia, Leshan, Emei Shan
Dragi prieteni, am tot amanat sa incep scrierea povestii despre China deoarece… deoarece inca suntem socati de ce e aici si mi-e greu sa imi aleg cuvintele sau tonul.
Daca in mintea noastra (si poate si a multora dintre Dvs) China insemna ¨ doar¨ un steag rosu, un miliard si ceva de oameni mergand in pasi de defilare ca niste robotei si restul de cateva sute de milioane lucrand din greu, arsi de soare, pe plantatiile de orez cu cosuri mari din paie in spate, ei bine, nimic mai fals!
China e un stat ultramodern, cu zgarie-nori la marginea Tibetului, cu o infrastructura ce greu poate fi atinsa de tarile europene, cu multi (foarte, foarte multi) oameni (,amabili dar care nu vorbesc decat limba chineza), cu camere de filmat peste tot, cu preturi europene si, dati-mi voie sa fiu subiectiv, un stat caruia ¨ i se rupe¨ de Statele Unite, Rusia sau ce alte mari puteri economice va vin pe loc in cap.
Inca de la inceput o sa imi cer scuze daca pe alocuri o sa dau dovada de lipsa de obiectivism. Incerc sa va redau totusi China cat de obiectiv pot, dar intr-o lume ATAT de diferita de cea europeana nu o sa imi pot abtine comentariile- pozitive sau negative.
O sa incerc sa ma delimitez de comentarii religioase si, mai ales, politice (inca ne aflam in China), dar daca totusi nu o sa ma pot abtine, va rog sa nu uitati ca ati avut doi cunoscuti care au pelcat prin Asia ca sa va spuna cum e pe acolo si au sfarsit intr-o inchisoare chineza (Doamne fereste!).
Probabil stiti, sau daca nu, va spun eu: facebook, youtube si alte asemenea canale de media si social media sunt banate in China- eu reusesc sa imi accesez contul de facebook printr-un server de VPN… nu stiu cat de legal e ceea ce fac… dar nu pot sa stau departe si sa nu va scriu pas cu pas ce fascinanta e China.
Sunt atat de multe de zis, incat am putea deja (suntem deja de 7 zile aici) sa va povestim zile intregi chestii haioase si interesante. O sa incerc sa scurtez cat pot textul incepand cu cateva observatii generale asupra Chinei si voi puncta cateva din lucruriile ce ni s-au parut surprinzatoare.
Noi am aterizat in marea tara rosie si prietena in orasul Chengdu- pe harta pare doar un punct in ¨pustiul¨ Chinei centrale, la limita dintre provinciile Sichuan si Tibet. Nu stiiu de ce ne asteptam sa gasim aici locuri pustii, romantice, atmosfera idilica, ceai negru si mancare iute. Dintre toate acestea, singurul lucru ce este (din abundenta chiar) pe aici este mancarea iute. Toate celealte sunt utopii.
Ceaiul negru lipseste cu desavarsire- aici se bea doar ceai verde.
Chengdu, capitala provinciei Sichuan, este un ¨ orasel¨ de 14 milioane de locuitori, deci de unde pana unde loc mic si idilic? Cand am vaut zagrie-norii de sticla, autostrazile si cladirile din Chengdu, am inghitit o galusca. Nu stiu de ce aveam impresia ca doar Shanghai e in China un oras ¨ occidental¨.
Trebuie sa recunoastem ca acest Changdu bate ca si curatenie, ordine, infrasturctura, aspect, magazine si multe altele, numeroase (foarte multe chiar) capitale europene! In treacat fie spus, provincia Sichuan are peste 80 de milioane de locuitori, deci cam cat Germania!
Traficul in oras nu e atat de haotic ca in Nepal sau India, dar se claxoneaza si aici (de avertizare, de ¨nu te baga, ca vin¨, de ¨ atentie, te depasesc¨) si claxonul este mai util chiar decat semnalizarea!
Vorbund de taxi (care in chineza nu se cheama ¨taxi¨ ca in restul limbilor, ci ¨chuzu che¨, dar asta e o altta poveste), eu zic ca mai mult de 10% din masinile din oras sunt taximetre. Toate au o cuuloare verde (de obicei metalizat, ca masinile sport, o minunatie de culoare) si sunt foarte ieftine: pornirea (cu primii 2km inclusi) costa 1 euro, iar apoi fiecare km in plus inca 25 de centi! In taxiu veti avea un mic soc in aceasta ¨tara din lumea a treia¨- nu mai putin de 3 camere de luat vederi va filmeaza, iar certificatul de identitate al taximetristului este afisat pe un display electonic LCD de pe bord, pe care apar numeroase informatii (desigur, doar in chineza), inclusiv cate ¨stele¨ are soferul (probabil dupa aprecierile clientilor). Nici un sofer de taxi nu se va gandi sa va duca fara aparat de taxat pornit, desi am auzit ca in Beijing se practica acest lucru.
Cu taxiul e usor, nu trebuie sa stiti chineza (desi sunteti priviti cu multa simpatie daca va straduiti, ca noi, sa schimbati 2 vorbe si sa rostiti in mandarina destinatia), e de ajuns sa aratati adresa (in chineza!) hotelului sau locului unde vreti sa ajungeti (ghidul turistic in care toate obiectivele unt trecute in limba chineza e nepretuit). E cel mai bine asa, intrucat cuvintele seamana intre ele si pot exista mai multe gari sau hoteluri cu nume asemanatoare. Atentie, mandarina e o limba foarte grea si necesita timp sa te obisuuiesti cu pronuntia! Eu m-am apucat de vreo 3 luni de video-lectii de mandarina si tot mi-e greu sa inteleg, chiar si propozitii de baza. Principalul e insa ca ma pot face inteles, iar cand chinezii vad ca stiu bine sa pronunt cifrele si cateva cuvinte esentiale, devin foarte prietenosi si recunoscatori.
Vorbind de cifre, nu e nevoie sa invatati cifrele scrise in chineza, deoarece pste tot sunt trecute si in cifre arabe. Dar atentie cand cumparati ceva, daca nu vi se arata pe un calculator suma, e ceva mai greu, deoarece ei nu arata pe degete la fel ca europenii cifrele. Astfel, de exemplu ¨9¨ e degetul aratator indoit ca un carlig, iar ¨6¨ e pumnul strans cu degetul mare si cel mic intinse!! ¨3¨ se arata cu ultimele degete de la mana (deci mijlociu, inelar si degetul mic) s.a.m.d.
China e o alta lume, fascinata, ce iti ofera satisfactii daca ai rabdare sa o explorezi, dar poate deveni frustranta si obositoare daca nu esti facut pentru asa ceva. Daca nu va place sa dati din maini, sa nu intelegeti absolut nimic din ce scrie pe cladiri, magazine sau, mai rau, pe alimetele ce le cumparati, atunci neaparat sa venit in aceasta tara DOAR cu grup si ghid.
Ca sa va amuzati de noi o sa va spunem ca am avut nevoie de jumatate de ora in magazin pana sa reusim sa cumparam un gel de par si un after shave. Si nu cred ca suntem inculti!! la cosmetice NU am gasit nimic sa semene a after shave (ori nu folosesc, ori arata altfel) (desi au cosmetice ¨globale¨gen Rexona, Nivea, L´ Oreal etc), iar ca gel de par am cumpoarat o chestie care s-a dovedit a fi un lichid gelatinos negru mat ce pateaza rau, dar macar da tinuta parului! (ma puteti vedea in poze). Si gelul e ¨Nivea¨!!!
Nu va mai spun pe iaurturi sau pe dulciuri- orice la care nu vezi clar interiorul puungii, e ca un bilet de loterie. De nu stiu cate ori am cumarat ceea ce pareau a fi biscuiti si au fost niste saleuri sarate.
Vorbind de supermarket, ei au aici o droie de fructe deshidratate in pungi vitate, la fel diferite felurii de carne si GROAZNIC de multe supe ¨la plic¨, de fapt la ¨pahar de plastic¨, care se consuma la cateva secunde dupa adaugare dee apa fierbinte- e plin de ele, in tren, la hoteluri, peste tot, e un advarat cult al supelor si taieteilor instant!
Cu bauturile e si mai intersant- in afara de gamele Pepsi si Coca-Cola, pe care le identificati fara nici o problema (dar cine nu e curios de bauturi ¨locale¨ intr-o tara straina?), restul au etichete pe care nu veti pricepe ABSOLUT nimic in afara de data expirarii.
Intr-o seara mi-a fost sete si am cumparat o sticla de jumatate de litru cu eticheta rosie. Arata apetisant (am pus poza pe fb). ¨Trebuie ca e ceva suc sau ceai¨ mi-am zis si am baut de sete toata sticla! Gustul a fost ciudat rau, ca un fel de ceai amestecat cu sirop de patlagina. Ei, dragii mei si apoi sa te tii! Era 10 seara, dar nu am putuut adormi pana la 4 dimineata! Cu ajutorul catorva dintre Dvs. (google translate nu se poate utiliza cu poze de pictograme, iar asa nu poti sa le cauti dupa ¨forma¨ (chineza de baza presupune in jur de 1500 de pictograme, ¨silabe¨) am reusit sa identific numele bauturii ca fiind ¨Tigrul Rege¨ si e lesne de inteles de ce am fost mai agitat decat dupa 3 doze de Red Bull. Cu greu am adormit, dar nu va povestesc ce vise SF am avut! Atat de ¨misto¨ e bautura asta, ca Immanuel propune deja sa facem o firma sa ne apucam sa o importam in Europa!
A doua zi am aflat ca, intr-adevar, acest ¨Rege Tigru¨ e o bautura energizanta! si de obicei se consuma cel mult la doze de 300ml!
Apropo de Red Bull, aici dozele sunt aurii, dar au sigla binecunoscuta si scrie si in engleza. Arata la fel ca Red Bull-ul din Nepal, doar ca acolo era groaznic de dulce si era fabricat in Tailanda, aici e bun si e fabricat in… China!
Intr-o paranteza fie spus, chinezii acestia produc tot! Oare importa ceva?
Vorbind de globalizare, e plin aici de lanturile ¨mondiale¨ Zara, H&M, Mc Donalds, Burger King, KFC, Starbucks Coffee, Pizza Hut… dar unde ramane spiritul de aventura daca nu va bazati pe produse locale?
In ¨micutul oras din lumea a treia¨ am vazut mai multe Maseratti, Lamborghini, Bugatti si Jaguar decat in Viena, deci ceva nu pusca ca toata treaba aceea cu ¨tara comunista, egalitate, cenzura..¨
China e o piata imensa de desfacere speculata de numerosi producatori auto. Aici veti gasi modele originale, dezvoltate special pentru China, de exemplu Peugeot 308 berlina etc. Volkswagen vinde enorm in China, tot a 5-a masina e un VW. Modelele se cheama altfel decat in Europa, dar veti recunoaste din belsug Passat-uri, Bora, Jetta si Scirocco. Nu am vazut deloc Golf si in general nu am vazut modele hatchback. Aici aproape masinile sunt berline. probabil se apreciaza utilitatea portbagajului.
Proverbiala disciplina chinezeasca nu e un mit. Puteti uita rigurozitatea germana, ce veti intlni aici depaseste orice limite. E aproape incredibil ce cumiti si disciplinati stau chinezii la cozi (si, crede-ti ne, sunt cozi, cozi si coooozi peste tot, aceasta e MARELE minus al Chinei).
Functionarii sunt ca robotizati si peste tot veti intalni angajati in uniforme, cu gesturi aproape cazone- la autobuz, metrou, ghisee, peste tot.
In loc sa ne intorcem deci inapoi in timp, cum ne asteptam, am facut un salt in viitor, int-o tara in care pe strada si peste tot e plin de camere de supravegehre, LCD-uri, afisaje electonice si Politie. Atat de filmati ne simtim aici incat tare ma bate gandul sa bag camera de filmat in rucsac si sa vorbesc cu guvernul de aici sa imi dea filmarile cu noi- as avea cadre din toate unghiurile cu noi, plan, contraplan, tot ce vrei. Eu cred ca acestia au o baza de date imensa cu tot ce se intampl. Cam toate masinile au camere de fimat, taxiurile chiar mai multe, deci orice incident in trafic va fi rezolvat fara drept de apel, fara martori, marturii mincinoase, etc.
Vorbind de infractionalitate, eu nu imi imaginez ca cineva poate fi atat de inconstient incat sa fie infractor aici!
La cate camere sunt si la cata Politie, nu e de mirare ca chinezii sunt ultra-corecti. Odata nu au incercat sa ne fure ceva sau sa ne insele la bani. In plus, mi s-a intamplat sa imi uit mp3-playerul in auutobuz si pana sa ma intorc in vehicol sa il caut, deja mi-l aducea un chinez tanar, cu plecaciuni!
Desi se spune ca sunt multi hoti de buzunare si pe aici… o fi, nu zic nu.
Nu comentez vizavi de ¨marile afaceri¨ ce se ¨invart¨, eu sunt mult prea mic sa stiu despre aceste lucruri, dar punctez cat de liberal este un stat considerat neocomunist- spre exemplu, chiar daca prostitutia este interzisa, e plin peste tot de pliante si carti de vizita cu ¨saloane de masaj¨ cu ¨happy-ending¨.
Am inteles ca in aceasta tara actioneaza o cenzura de fier si totusi ma mir de filmele americane ce le-am vazut promovate aici, de fustele exagerat de scurte cu care se plimba chinezoaiecele (foarte dragute, si multe cu ochii dupa foarte rarii turisti straini), de cantitatile de alcool ce se consuma, de masinile scumpe si in general de luxul de neconceput cand spui ¨China¨.
Preturile sunt groaznic de ¨ europene¨ (transportul costa cam ca in Romania, hotelurile si mancarea sunt mai ieftine, in schimb sunt foarte scumpe biletele de intrare la obiectivele turistice importante: peste tot 20-25 de euro de persoana, plus o telecabina, plus un transport cu un microbuzul pana la obiectiv…)
Ce ne-a enervat la culme in aceasta tara sunt controalele, exagerate zicem noi, de la FIECARE statie de metro, gara si autogara- peste tot bagajele trebuie trecute pe banda aparatului cu Raze X, ceea ce de multe ori duce la blocaje si cozi. Nu intlegem utilitatea acestui control, in fond daca ai un brigeag in bagaj tot nu ti-l scoate afara! Imi este de parere ca ¨ aceste contoale au doar rol de intimidare, ca populatia sa se simta si mai contolata si astfel sa fie descuurajata infractionalitatea¨. Tind sa ii dau dreptate. Oricum, repet, eu nu cred ca ¨se renteaza¨ sa fii hot in China, la ce supravegheat e totul.
Metroul (in Chengdu sunt deocamdata doar 2 linii dar se construieste int-un ritum nebun peste tot) e o ciudatenie in sine: biletele se pot cumpara doar de la automate (sau ghisee) si nu exista posibilitatea biletelor pe 1 sau 3 zile. Mereu va trbui sa alegeti DOAR destinatia la care vreti sa ajungeti (chiar daca schimbati metroul) si pretul va ficalculat in functie de destinatie. Astfel calatoria poate costa intre 1 si 4 Yuani (12,5-50 eurocenti). (In Beijing costa 2 yuani indiferent de destinate)
Nu va puteti ¨grabi¨ la metrou, datorita controlului cu raze X si nici nu aveti cum sa caltoriti ¨la negru¨. ¨Biletul¨ este de fapt o cartela magnetica incarcata exact cu destinatia Dvs, iar la iesire la destinatie exista o noua poarta care se deschide doar in schimbul cartelei care va fi recliclata. Ma intreb ce se intampla daca coborati la o statie gresita, nu veti fi lasati sa iesiti afara?
Metroul, spuneam, e foarte ciudat: are usi intre statie si linie (deci nimic pentru sinucugasi), care se deschid in dreptul usilor metroului doar cand acesta ajunge in statie. O duduie in uniforma si cu microfon la gura dirijeaza pasagerii sa nu fie indisciplinati, sa astepte doar pe sagetile galbene, sa se imparta uniform la usi, etc…Jur, mi-e dor de metrourile din Europa! Sunt mai RAPIDE!!!!! Aici, chiar daca sunt mai putini calatori decat in Viena sa spunem, dureaza mai mult sa cobori pana la metrou, sa calatoresti unde vrei si sa iesi apoi din nou afara la lumina zilei.
Si sa ramanem tot la capitolul ¨ ordine si diisciplina¨- in autobuzele urbane spre exemplu, soferul nu este doar un nene ce invarte de roata aia mare numita volan si face un ciubuc (fereasca Sfantul, ciubucul si bacsisul sunt necunoscute cu ¨N¨ mare in China), nu! Soferul are un microfon si ii cearta pe pasagerii ce aglomereaza zona din fata usilor, insista sa se avanseze catre spatele vehiculului, da indicatii despre cum si unde sa stai, intervine daca e ceva… iar chinezii sunt un popor de oameni ascultatori.
Hm, poate spun o prostie acum, dar nu ma pot abtine- un bun prieten imi spunea in urma cu vreo 20 de ani ¨ Auzi? Chinezii astia.. in maxim 50 d ani ei vor conduuce lumea! Cu disciplina lor si la cat de multi sunt, greu le va sta cineva impotriva!¨
Sa revin insa la oile noastre (politica este unul din putinele domenii unde NU imi place sa ma amestec). Ce ne-a surprins in China este faptul ca EXTREM de putina lume ¨ o rupe¨ cateva cuvinte in engleza. DOAR mandarina (in regunea asta). O fi ea cea mai vorbita limba din lume, dar totusi…
Inca de la aeroport a trebuit sa scot ghidul de conversatie pentru a fi siguri ca nu mancam ¨hau¨ sau ¨miau¨ :). Niciunde nici o vorba in engleza! Bine, unele indiacatoare sunt scrise si in engleza (chiar daca multe sunt gresite).
Pentru a avea internet (pt facebook, whatsapp si hartii) am cumparat o cartela SIM prepay de la cred singurul magazin din aeroport ce se lauda in engleza ca ofera asa ceva.
La intrebarea mea adresata dragutei migdalate ¨ do you speak english?¨ , draguta domnisoara forma pe mobilul ei un numar si imi dadu la telefon o persoana care vorbea (prost!) engleza si care imi explica mie preturile, apoi ii explica ei ce si cum vreau.
Prtea buna e ca puteti cumpara SIM cu 500 de Mb de internet in schimbul a 20 de euro (in Nepal sunt doar 10 euro 1Gb, dar va cere copie dupa pasaport si amprentele digitale). Insa gasiti si mai ieftine, in functie de retea.
Chinezii… ei bine, sunt niste oameni simpatici. Foarte curiosi sa vada straini, (¨ albi¨, cum rade Immanuel), nu te bat la cap sa iti ofere servicii si alte cele, in schimb devin foarte amabili si te ajuta daca le soliciti acest lucru. Rar insa gasiti persoane sa stie 2-3 vorbe in engleza (exceptie Beijing si regiunile foarte turistice), deci de obicei veti primi indicatii, umile si prietenoase, in…chineza!! Ne plac chinezii in general si chinezoaicele in special (aici l-am citat pe Imi)
Aceia dintre Dvs care au avut (ne)sansa sa traiasca in Romania anilor ´70-´80 stiu cam cum stateau lucrurile cand venea un turist strain in tara noastra- pornind de la aceste mai mult sau mai putin adevarate ¨teorii ale conspiratiei¨, ne amuzam de zor cu Imi ca suntem peste tot urmariti si filati. Sincer, nu mai stim ce sa credem, dar pe individul ce statea langa noi in avionul cu care am ajuns in China l-am revazut surprinsi a doua zi plimbandu-se prin fata hotelului nostru. Intr-un oras imens cu 14 milioane de locuitori! Apoi, cand am vizitat un obiectiv aflat la 200 km departare de Chengdu, un nene ¨ simpatic¨ne aborda intr-o engleza aproximatva si ne spuse vesel ca ¨stie ca venim de la Chengdu ca ne-a vazut si acolo cu o zi inainte¨. Iar seara, acelasi nene se nimeri ¨din intamplare¨ odata cu noi la hotelul la care trebuia sa ne cazam- LA ALTA suta de km departare de locul unde ne vazusem. Ca un facut, hotelul unde facusem rezervarea nu mai avea camere libere (se pare ca rezervasem prea tarziu), iar nenea ne ajuta sa gasim alt hotel, timp in care imi rasfoi dupa bunul plac pasaportul si arunca un ¨ O! Va cheama Moldovan? Sunteti din Moldova sau din Romania?¨, ranjind apoi satisfacut.
Oricum, noi am venit cu intentii pasnice, nu facem politica sau alte cele, asa ca nu ne temem de nimic.
Cam atat cu generalitatile, o sa revin cat de repede pot cu povestea peripetiilor din regiunea Sichuan, unde gasiti cea mai iute mancare si cele mai dragute fete din China!
¨ DELHI-KATHMANDU-BEIJING. 6000Km in 20 de zile¨ – Jurnal de calatorie, partea a 7- a. CHINA (continuare) Chengdu-Xi’an.
Incepusem povestirea despre ¨ Imperiul de mijloc¨ (China) cu generalitati si ciudatenii depre aceasta tara. Cred ca as putea sa continui ore intregi doar cu lucruri care ne-au surprins aici. Dar totusi, probabil ca ar trebui sa reinnod firul aventurii expeditiei noastre cu repere spatio-temporale, asta pentru acei dintre Dvs. care poate au curiozitatea sa ne urmareasca pe harta (o fi careva? 🙂 )
Datorita ¨ soartei potrivnice¨ care a facut ca sa nu putem veni ¨pe sol¨ din Nepal prin Tibet, peste Himalaya, catre China, am castigat vreo 7 zile in plus pentru China continentala (ex-Tibet). Din considerente logistice si ca sa nu caram ¨ca animalele¨ rucsacii grei am decis sa ne stabilim cate un ¨cartier general¨ cateva zile in cate un loc si sa facem excursii prin imprejurimi de cate o zi sau 2, cu bagaj mic. E mai practic asa sa lasam ¨casa din spinare¨ la cate un hotelsi s zburdam cu bagaj mic, de o zi sau doua.
Asadar 4 nopti in Chengdu- Sichuan, apoi tren 17 ore la Xian, uurmand apoi un tren de 13 ore la Beijing si in final 4 nopti in Beijing. Floare la ureche!
Primul punct pe harta Chinei a fost marele Chengdu, capitala privinciei Sichuan. In imprejurimi sunt foarte multe obiective interesante si culmea, destul de putin cunoscute de turistii occidentali, datorita marii departari de Beijing probabil.
Din Chengdu (¨Capitala mondiala a ursilor Panda¨) ne-am propus sa vizitam rezervatia acestor ursi de la Bifengxia, cea mai mare statuie a lui Buddha din lume (Leshan, UNESCO) si muntele sfant al buddhistilor, Emei Shan, care cu cei peste 3000m inaltime ai sai ne atragea ca un magnet.
Inca de la aeroport am simtit pe pielea noastra ca sfatul primit din mai multe parti ¨ pune-ti-va si invatati oleaca mandarina, ca pe acolo nu prea stie nimeni engleza¨ a fost mai mult decat binevenit. Primul fast-food o fi fost el plin de mancaruri decadente capitaliste, dar nici un vanzator nu vorbea engleza! Asa ca a fost nevoie de aratat cu degetul, joc de glezne, semne cu bratele, cate un cuvant in chineza (¨sigur e de pui?¨), dar pana la urma am reusit sa mancam ceva.
Acum sa nu exageram- puteti linistiti veni in China fara sa stiti macar elementarul ¨ni hao¨. Oamenii sunt foarte amabili si pana la urma va veti descurca intr-un fel sau altul. Dar e mai sigur sa stiti ce mancati… nu ca noi am fi stiut de fiecare data! 🙂
Bucuros ca pot sa imi exersez sumarele cunostinte de chineza am aflat ce autobuz trebuie sa luam spre oras, am luat bilete si iacata-i pe Imi si Adi in China! Frumos!
Autobuzul ne lasa undeva aproape de centrul orasului si aici incepura belelele, caci nici unul dintre taxiurile oprite nu vru sa ne ia (in China se pare ca poti lua taxiurile doar din trafic, faci cu mana si opreste care e liber- nimeni nu a vrut pe timpul sederii noastre aici sa telefoneze dupa o masina pentru noi). Astfel ca furam nevoiti sa acceptam pretul exorbitant al un ¨ rechin¨ (taximetrist ¨la negru¨), care ne lua cam de 4 ori pretul unui taxi pana la hotel.
Oricum, cu bagajele imense ce le aveam, eram multumiti si asa.
Taxiurile sunt foarte ieftin in China, ma repet, in orasele mari e cam 1 euro primii 2 km, urmati de cate 25 de centi fiecare din kilometrii urmatori.
Am ramas surprinsi de hotelul rezervat ¨la intamplare¨ pe internet- zona centrala, foarte curat, bar in camera, slapi de baie noi- foarte, foarte impresionant pentru 25 de euro pe noapte cat a fost camera. Singurul ¨mic¨ neajuns (si aici va veti amuza copios) a fost ca baia era separata de camera doar de un perete de sticla translucida, care permitea destul de bine sa ghicesti conturul ¨regelui¨ de pe tron, dar oricum, eu si cu Immi am trecut deja prin multe impreuna, astfel incat…
Sa revenim la Chengdu, oras pe care am tinut neaparat sa il descoperim inca din prima seara.
Aoleu! – zagrie nori, mall-uri si alei cu fantani luminate feeric – cum sa aparem noi acolo cu hainele noastre ¨de exploratori¨, murdare si sifonate din Nepal?
Noroc cu mall-ul de vizavi de hotel. Multumita globalizarii si reducerilor de la H&M am reusit sa ne aranjam acceptabil pentru a ne putea plimba prin impresionantul oras de, va spuneam,¨ numai¨ 12 milioane de locuitori.
Pagode si poduri spectaculoe luminate, cladiri uriase de sticla cu jocuri de lumini pe ele, bulevarde cu cate 3 benzi pe sens (si pe fiecare din aceste benzi plin de BWM, Mercedes, Jaguar, ca sa nu mai enumar si VW sau marcile chinezesti, da, intr-adevar, vai de mama ei China comunista! 🙂 )
Detaliu penttru pasionatii de masini- aici VW Passat se cheama ¨MAGOTAN¨ iar Opel-urile sunt comercializate sub o sigla proprie.
¨ Imi place mult!¨ concluziona Immanuel, mai ales dupa ce ne-am aprovizionat la un supermarket ieftin si am ochit deja un Starbucks Coffee pentru a doua zi. ¨ In sfarsit cafea adevarata!¨ continua el.
Am ramas surprinsi cat de multi chinezi ne-au oprit pe strada rugandu-ne prin semne sa facem o poza cu ei!
¨Bre, astia nu au mai vazut albi in viata lor sau aratam noi a vedete?¨ rase Immi si decise spontan: ¨gata, de acum ma apuc si eu sa fac cat mai multe poze cu chinezoaice dragute¨ – si din acel moment a incept Immi al meu sa faca poza dupa poza cu cele mai dragute fete intalnite pe strazi…
Noaptea e superb pe malul raului din apropierea universitatii din Chengdu. Numeroase standuri cu mancare ¨ in strada¨, baruri si localuri cu muzica ¨live¨ (sau, de la caz la caz, karaoke) isi asteapta clientii.
Nu am vazut mai deloc turisti straini, ceea ce explica intrucatva apetitul migdalatilor pentru poze cu noi. Sau, vorba lui Immi, poate aratam noi a vedete.
Ce ne-a surprins e atmosfara de siguranta ce se gaseste aici – nu ne-a fost deloc frica sa ne plimbam noaptea. ¨La noi in Bujac sau in Gai e mai periculos ca aici¨ rase amicul meu, bine dispus de moderna China ce facea uitate conditiile mai modeste din Nepal.
In baruri bautura e destul de scumpa (4-10 euro o sticla de bere, depinde de producator). Apropo de alcool si de masini scumpe care, evident, dadeau tarcoale zonei in care ne aflam, ni s-a spus ulterior ca in China daca esti prins baut la volan faci automat 15 zile de puscarie si permisul iti este suuspendat definitiv (!). Nu stiu daca o fi adevarat, dar ma gandesc ca poate nici nu ar fi o masura atat de rea!
Am mancat ¨pe strada¨ frigaruile omniprezente (de pui, porc, miel, fructe de mare, picioare de broasca, sau ce doriti Dvs), am avut curajul sa le incercam, desi carnea statea de ore bune in aerul cald (ziua sunt peste 30 de grade acolo vara). De convins ne-a convins Amanda, o tanara ce servea la o asemenea taraba si care stia putin engleza. Oricum, frigaruile de miel cu taietei prajiti si cu legume de pe gratar au fost printre cele mai gustoase lucruri ce le-am incercat vreodata!
Tarziu in noapte am revenit la hotel, urmand ca de a doua zi sa incepem excursiile in zona. Excursiile ¨nearanjate¨, in care va trebui sa ne descurcam singuri.
Distractia a continuat la micul dejun, care ne gasi in locuri diferite: pe Immi pe tron, dupa taieteii prajiti de Amanda seara trecuta, iar pe mine in restaurantul hotelului, dornic sa mananc ceva… de preferat ceva ¨continental¨ sau ¨suedez¨, dar a fost sa fiie tot ¨chinezesc¨ si trebuie sa va marturiesc ca mai mult am ras de unul singur decat am mancat. De ce? Pentru ca era ata de ciudata (si mai ales ¨misterioasa¨ mancarea incat ma amuzam de unul singur. Deci ¨pauza¨ cafea, ceai sau lapte. In schimb am gasit ceva ce semana a lapte de soia si un fel de orez fiert, foarte vascos, servit in propria apa de fierbere. Am inteles ca acolo se bea chestia aceea, eu am mancat-o insa cu lingura de portelan dupa ce am adugat nitel gem.
Apoi, degeaba am cautat paine, branza sau salam- in schimb am gasit cubulete de tofu date prin ceva condiment iute, oua fierte tari (uraaa! Ma bucur sa revad in sfarsit macar o cunostinta draga) si tot felul de mancaruri chinezesti. M-am servit cu de toate, pentru ca restul oamenilor din restaurant (evident, toti chinezi) mancau cu pofta, dar nu as putea sa va spun ce am mancat!
De exemplu erau niste rondele ca de ceapa, dar cand le am guustat am sesizat un gust ca de cauciuc imbibat in sos de soia. Apoi mai era o leguma taiata firicele, cu un gust aspru si acru (se poate sa fi fost un fel de varza calita). In sfarsit, mai exista un amestec vegetal, de culoare maro, cu gust aromat, de scortisoara.
Am decis ca nu e bine sa imi pun intrebari legate de compozitie si m-am concentrat mai mult pe incercarea de a manca totul cu betisoare (da, daca veniti aici aduceti-va furculita de acasa, pentru ca greu gasiti asa ceva!).
Pentru ca am ajus la capitolul ¨betisoare¨, trebuie sa va dau o veste buna: in 2-3 zile o sa va descurcati de minune cu ele. Mai repede sau mai greu, in functie de… cat de foame va este!
Eu am dezvoltat o tehnica proprie de utilizare a betisoarelor, asta in ciuda faptului ca zilnic imi explica cate o chelnerita binevoitoare cum se tin corect!
In fine, mancarea a fost… comestibila! Mie imi plac preparatele asiatice, asa ca nu am avut probleme pe aici. Mai greu este daca sunteti orientat 100% spre o alimentatie ¨ europeana¨- de exemplu, noi nu am vazu paine timp de 8 zile. Doar orez, orez, taietei si… orez!
Bagajele pentru ¨tura de o zi¨ fiind facute, am ales sa mergem in aceasta zi la cea mai mare rezervatie de ursi Panda din lume- cea de la Bifengxia, de la 150 de km departare de Chengdu.
Aici trebuie facuta o parateza- cea mai CUNOSCUTA rezervatie se afla la marginea orasului, dar acolo te simti oarecum cam ca la o gradina zoologica, astfel ca am ales salbaticul decor montan de la Bifengxia pentru a vizita dragalasii Panda. Ghidul turistic spune ca peisajul (cele 2 canioane ce pot fi vizitate) de care aveti parte pana sa ajungeti la ursi este cel putin la fel de demn de vazut ca si rezervatia in sine.
La Bifengxia ursii Panda traiesc in mediul lor natural, desigur, in nistre barloguri artificiale, dar fiecare grup de ursi are un areal destu de mare in care se poate desfasura. Potecile turistice sunt trasate prin padure, cu puncte de observatie asupra acestor arealuri, deci nu este o gradina zoologica cu custi, gratii si inghesuiala.
Foarte, foarte dragalasi ursii (care, apropo, nu au blana alba, ci usor galbuie- de la diferitele lor activitati zilnice) si destul de prietenosi, in sensul ca nu au treaba cu gloata de chinezi care se inghesuie zilnic sa le faca poze de la gardurile nu foarte inalte.
Aici puteti presta si activitati de voluntariat, timp de zile sau saptamani, asta daca chiar sunteti foarte pasionati de aceasta specie de mamifere.
Pentru noi a fost prima mare aventuura chinezeasca ajungerea acolo, pentru ca a trebuit de la hotel sa oprim un taxi pe strada, sa ii explicam ca vrem la autogara, acolo a trebuit in chineza sa cumparam bilete (asta dupa nelipsitul control de securitate cu raze X al bagajelor), sa vedem care e autobuzul, din orasul Yaan a trebuit sa luam un microbuz pana la rezervatia naturala si asa mai departe. Totul a decurs insa foarte rapid, au chinezii o infrastructura de invidiat si legaturile sunt excelente. Mai greu cu inghesuiala, dar circula cu autobuz/microbuz e floare la ureche fata de ce va asteapta daca vreti sa mergeti cu trenul! (Voi povesti in continuare)
In autogara totul stil ¨chinezesc¨- autobuzele trase la terminale ca la aeroport, coada unde vezi ca scrie destinatia ta (posibil doar in chineza, asa ca veti avea timp sa jucati jocul ¨recunoasteti hieroglifele¨), nelipsitul ¨ om de ordine¨ in camasa albastra si cu banderola rosie pe mana dreapta (o, da!), mici magazine de unde sa va aprovizionati pentru clatorie cu bauturi, biscuiti sau… supe, nelipsitele supe instant (cred ca astia sunt nebuni cu supele lor instant, peste tot e posibil sa faci rost de apa fierbine si sa mananci un castron de taitei instant-pe strada, in autogara, in tren…), pur si simplu… China!
Deci calatoria a fost foarte placuta, practic am fost aruncati noi 2 europeni intr-o mare de chinezi, mare care din fericire nu e plina de rechini ci doar de chinezi interesati sa se fotografieze cu noi!
Ce ne-a placut peste tot in China e ca nu esti hartuit, precumin India sau Nepal, de ghizi, taximetristi, oameni ce vor sa iti ia banii pentru servicii ce nu le vrei, dar daca ai nevoie de ceva si intrebi, esti indrumat cu drag!
La Bifengxia am avut parte de una din cle mai serioase ture de ras din intreaga expeditie: Immi declara ca ii e foame si ca trebuie neaparat sa mancam urgent ceva. Chinezesc, evident!
Asadar facu o alegere deosebit de proasta in a intra in marele (si absolut pustiul) restaurant ¨comunist¨ din hala de la casa de bilete a complexului turistic. Cateva ospatare speriate si parca atunci trezite de somn aparura de pe sub mese si se uitara la noi atat de mirate incat parca nu au mai vazut clienti in viata lor!
La intrebarea lui Immanuel ¨Do you speak english?¨, prima ospatara o chema pe o a doua, aceea la radul ei o trase dupa ea pe o a treia, care se fastaci toata cand ne vazu si o chema pe o a patra. Cea de a patra veni decisa la noi si ne saluta in engleza. Fericiti, am abordat-o:
¨Do YOU speak english?¨, la care ea, speriata: ¨ No! But do you speak chinese?¨.
Abia l-am tinut pe Immi sa nu pice jos de ras. Am luat loc la o masa, ce atunci, in graba fu aranjata si ni se aduse un meniu tot ¨comunist¨, dar care macar avea poze cu mancarurile. Erau si explicatii in engleza, dar foarte sumare.
¨Mamaaa, dar asta zic si eu restaurant mare! Si ce gol e! Aici cred ca se tin doar chefuri de demnitari, din Pasti in Craciun… iar mancarea ce o vom primi o fi de la ultimul astfel de chef¨, facu amicul meu haz de necaz. ¨ Mie vreau sa imi comanzi doar niste orez cu ceva legume, ca nu sunt bine cu burta!¨ continua el.
Am scos dictionarul si i-am explicat chelneritei speriate ca vrem ¨ orez¨ si ¨legume¨, la care ea incepu sa le intrebe disperata pe colegele ei ¨ avem orez cu legume? Avem?¨ (asta am inteles si eu, cu umilele mele cunostinte de mandarina). Mie mi-am comandat o supa cu rosii, varza si ou (visam la supa dulce-acrisoara atat de cunoscuta in restaurantele chinezesti din Europa) si niste tofu (sa nu risc sa iau carne, ca nu se stie cat timp a trecut de la ultimul chef tinut de Partidul Comunist Chinez aici).
Cand a venit comanda (dupa muuuuuult timp), am avut parte de o noua repriza de ras: Immi a primit efecttiv o GALEATA de orez si o farfurioara cu niste porumb din conserva, incalzit si amestecat cu bucati de ardei iute. Mie mi-a venit ¨supa¨, adica un castron urias cu ceva lichid in care efectiv inota o omleta si niste felii gigantice de varza. Immanuel facu o mutra disperata si incepu sa aleaga boabele de orez cu betisoarele: ¨Macar orezul constipa!… si te rog, Adi, trage mai catre tine supa asta imensa si dubioasa, ca mi-e frica ca iese vreo lighioana din oala aia si ma musca naibii!¨ :)))
Atat de mult am ras, ca probabil ca ospatarele au ajuns la concluzia ca intr-adevar ne lipseste o doaga!
Mai mult nemancati am alergat catre rezervatie, ca deja se facuse destul de tarziu. Intr-adevar, ticalosii de chinezi nu ne mai lasara sa mergem pe jos prin chei (era deja ora 2, iar la 5 se inchidea sandramaua), ci ne-au dus cu micobuzul pana la intrarea in statiunea dedicata ursilor panda, iar de acolo, contra unei alte sume am fost transportati cu un vehicul electric in inima complexului. Destul de scumpa distractia, intre noi fie vorba, cu totul am ajuns undeva la vreo 25 de euro de persoana cu atatea bilete si microbuze si transporturi, asta fara a socoti drumul de la Chengdu la Bifengxia (care a fost insa ieftin).
Oricum, Bifengxia a meritat toti banii. Panda sunt dragalasi, natura e superba si efectiv sa te plimbi prin paduri de bambus, sa mai vezi pagode (si daca ai timp si 2 defilee salbatice) chiar e foarte frumos.
Deja cu experienta in schimbat autobuze si microbuze, am reusit sa ajungem seara inapoi in Chengdu.
Urmatoarea excursie am zis sa o facem de 2 zile (deci fara intoarcere la ¨ sediul central¨- hotelul din Chengdu), asta pentru ca ambele obiective se afla la cca 200km departare de oras, dar aproape unul de celalalt.
Primul dintre ele este imensa statuie a lui Buddha de la Leshan (patrimoniu UNESCO). Pana acolo am ajuns tot cu combinatia autobuz/microbuz.
Problema e ca in China ghidurile turistice nu iti descriu exact cat de mari sunt localitatile si proportiile- din nou ne asteptam sa gasim un satuc de pescari pe malul unui raulet si cand colo Leshan este un oras cam ca Aradul, cu blocuri mari (doar metroul lipseste, sic!), iar monumentul, statuia lui Buddha se afla pe malul unui rau cam de vreo trei ori cat Muresul.
La Buddha se poate ajunge fie cu barca (destul de scump, caz in care veti face doar poze din ambarcatiune fara a debarca langa monument), fie va trebui sa parcurgeti pe jos cativa kilometri prin parcul ¨ arheologic¨ cu numeroase pesteri, statui, temple, scari si tuneluri. Oricum, e foarte frumos. Evident ca e scump! Tot ce inseamna obiectiv turistic in China e foarte scump. Biletul pentru Buddha si pentru parcul tematic de langa (microbuzul luat de noi ne-a lasat la intrarea de unde nu puteam evita parcul) a fost din nou peste 20 de euro de persoana.
Leshan este unul din locurile care trebuie vizitate macar o data in viata: Buddha, excavat int-o nisa a malului abrupt al raului, are o inaltime de 71 de metri! Daca va veti fotografia langa urechea lui, veti realiza ce furnica puteti fi!
Acest Buddha a ramas cel mai mare din lume duupa ce doua statui mai mari decat aceasta (aflate in Afghanistan) au fost distruse de musulmani.
Ideea sculptarii acestui mamut in malul raului i-a venit in urma cu peste 1000 de ani unui calugar, ca sa imbuneze zeitatea sa nu mai fie atat de agresive apele raului cu ambarcatiunile ce navigau pe aici. Culmea este ca dupa terminarea statuii cursul apei s-a mai domolit (explicatia stiintifica ar fi ca din cauza tonelor de piatra aruncate in rau in timpul sculptarii monumentului s-au modificat curentii apei).
Oricum, foarte frumos si impresionant atat Buddha cat si toata zona (sus, in parcul arheologic veti mai gasi o statuie gigantica, de 170m lungime, ce il infatiseaza pe acelasi Buddha, dormind).
Aspectul negativ al vizitei la Leshan este, evident, timpul ce il veti pierde la cozi. Cozi imense la coborarea ingusta pe stanca pe langa statuie, cozi la care a trebuit sa stam peste doua ore pe o caldura sufocanta. Inventivi chinezii insa, cozile sunt astfel organizate incat sa ajungi de 3-4 ori pe la standul unde se vind bauturi reci si ¨ pinguin¨ (cum am botezat noi inghetata- in mandarina e ¨pin thin lin¨).
Nu putem sa nu admiram disciplina chiezilor de a sta la cozi- atat demnitari cu ochelari de soare ¨smecheri¨, car si domnisoare de portelan cu umbrelute gingase (care il sorbeau pe Immanuel din priviri- dommnisoarele, nu umbrelutele), cu totii au stat cuminti la coada, fara sa se impinga, fara sa se bage in fata (desi bagatul in fata incepe sa apara si aici si tinde sa devina sport national)
Distractie poate fi insa si la coada, cu numerosi copii dornici sa se fotografieze cu noi… Foare amuzant a fost insa ca eram fotografiati din toate partile fara sa ni se ceara voie si daca ne uitam mai insistent la ei, fotografii ¨se faceau¨ ca pozeaza cu totul altceva!
¨ Imi place sa fiu vedeta¨ concluziona Immanuel, continuand sa butoneze la telefon pe WeChat, unde era asaltat de o groaza de chinezoaice. (Nu e locul aici sa fac aceasta paranteza, dar o fac- daca sunteti barbati singuri si amatori de a cunoaste chinezoaice, trebuie doar sa va instalati aplicatiile Instagram si WeChat si veti fi efectiv asaltati de o droaie de migdalate, unele chiar foarte insistente si… liberale. Immanuel va poate da mai multe detalii, pentru ca eu… nu am aplicatia. Si in China nu am reusit sa o instalez :). Fetele de aici nu sunt neaparat dornice sa se ¨marite in vest¨ – multe sunt doar atrase de exotismul barbatilor de alta rasa. Nu e ca in Nepal, unde va puteti gasi 10 neveste pe zi, care ar face orice sa plece din tara lor in Europa- abia am reusit sa il scot pe Immi din Nepal fara o sotie dupa el!)
Revenind la Leshan si la marele Buddha, datorita cozii imense am pierdut foarte mult timp si am reusit contraperformanta de a ramane ultimii in parcul arheologic (aveam o parte din bagaj lasata la intrarea de est a complexului). Ca un facut, la ora inchiderii au disparut subit miile de vizitatori si cand am ajuns si noi intarziati la poarta, nu mai era decat un singur om de ordine care ne deschise lacatul sa putem iesi! Noroc ca am apucat sa ne recuperam bagajele!
Din cauza orei inaintate am ratat si ultimul autobuz spre muntele Emei Shan (va spusesem ca in aceasta seara nu ne vom mai intoarce in Chengdu, ci vom innopta la poalele muntelui aflat la doar 50km departare). Situatiea era foarte neplacuta, intrucat eram siguri ca un taxi ne va cere la ¨negru¨ vreo 50 de euro sa ne duca cei 50km.
Dar din nou am avut noroc. Chiar cand alergam disperati catre autogara, un nene ne trase deoparte (evident, taximetrist ilegal) si ne propuse sa ne duca cu 20 de euro! Pret super, pe loc am zis ¨da¨ si dupa cateva minute am constatat ca am avut si mai mult noroc- tipul gasise inca 2 turisti spanioli care mergeau tot la Emei, asa ca am impartit cei 20 de euro la 4- deja ajunsesem la pretul autobuuzului!
Intr-o ora si cu 2 prieteni noi (Marc si prietena lui din Spania sunt o companie extraordinara) am ajuns la Emei.
Dupa o scurta incurcatura cu hotelul, am iesit cu cei 2 spanioli la cina si am gustat cel mai bun pui Kung Pao de care am avut vreodata parte. Am testat noi si specialitatea din tofu ¨mapou dofou¨, dar nu ne-a ¨dat pe spate¨.
Spaniolii ne-au mai dat sfaturi despre cum sa vizitam a doua zi muntele Emei si apoi… somn!
Emei Shan este unul din cei 4 munti sfinti ai buddhistilor din China. Varful care trece de bariera celor 3000m, strapunge de obicei nelipsitul covor de nori. Chiar pe varf se afla unul din numeroasele temple ale muntelui.
Zona turistica este foarte instinsa si este acoperita de numeroase linii de autobuz si de 2 telecabine. O zi este mult prea putin pentru a parcurge intreg muntele, astfel ca noi am renuntat la mirajul templului de la 3000m in schimbul unor peisaje spectauloase de la altitudini mai joase, combinate cu temple si cu ¨zona speciala de protectie a maimuntelor¨, unde macacii tibetani abia astepata sa va sara in spate si sa va fure mancarea din rucsac (conform povestilor auzite).
Nu mai spun de cozi si de zecile de mii de turisti (99,9% chinezi) ce au impanzit muntele, fiind sezon estival. Am reusit sa ne inghesuim si noi intr-un autobuz, apoi intr-o telecabina si iata-ne sus la 1200m la primele temple.
E frumos. Specataculos. Chinezesc. Temple. Acoperisuri rosii specifice. betisoare. Buddha calare pe elefant. Trepte prin padure. Suveniruri. Lume. Mute lume. Standuri cu de-ale gurii prajite la fata locului. Carnati pe bat. Iuti. Crenwursti pe bat. Iuti. Cartofi copti si dari prin boia. Foarte iuti. Chinezi. Chinezoaice. Copii curiosi ca vad europeni. Si altele tot asa.
Totul e… specific. Trebuie vazut ca sa poti intelege cum functioneaza turismul aici. Pentru ca sa nu va imaginati ca puteti urca de capul vostru cei 3000m ai muntelui! Nici vorba! Sunt doar poteci asfaltate, cu mii, zeci de mii de trepte, de la care nu aveti voie sa va abateti. Sunt blocaje, e inghesuiala, nu puteti depasi, pierdeti timp… Vreti sa vedeti natura virgina, dar aveti parte de foarte, foarte multe tarabe cu suveniruri, jucarii, sucuri, mancare, inghetata… apoi iar un templu… indicatoare peste tot… e bine organizat totul si interesant de vazut de cateva ori, dar ne e dor de muntii de la noi unde poti merge singur pe poteci abia ghicite sa asculti pasarile si sa vezi caprioarele…
China e… China. E altceva. Cu TOTUL altceva. E INTERESANT. Dar nu mi-ar place sa traiesc aici. Nu este intimitate, pustietate, liniste…. sunt MULTI!!!!
Dar e frumos. Natura… canionul la care am ajuns , prin care a trebuit sa urcam catre ¨rezervatia maimutelor¨… Evident, aglomeratie, poteci inguste, multi ocolind de-a dreptul prin apa… e un sentiment de nedescris. Mergi cativa metri, mai gasesti o statuie sau o stanca cu ceva inscriptii, inca 2-3 minute si esti din nou rugat sa faci o poza cu chinezii, alte minute si mai gaseste Immi o chinezoaica draguta cu care trebuie sa il pozez…
Am filmat mult, va iesi un film interesant.
Foarte haioasa faza in care in fata noastra pe trepte apare o râmă URIASA, cam cat un sarpe, de vreo jumatate de metru lungime si foarte groasa, la care reactia lui Imi a fost: ¨ Aoleu! De acum icolo, Adi, vei merge singur prin muntii Chinei… si apropo, o fi scapat de la bucatarie?¨ 🙂
Natura este foarte frumoasa, padurrea este de fapt o jungla deasa cu plante exotice si… e bine ca sunt poteci asfaltate! 😉
Peisajul este cel ¨tipic¨ din cartile postale si filmele chinezesti, cu natura luxurianta modelata discret de mana omului, cu trepte, mii de trepte de piatra in inima padurii, temple rosii si pagode.
Am fost uimiti sa descoperim in China 3 tari intr-una singura: prima ar fi cea prezenta aici, pe muntele Emei, China medievala, religioasa si traditionala… a doua e cea super-moderna cu zgarie nori, mall-uri, fantani luminate si chinezoaice ce agata europeni pe internet… si cea de a treia, o relicva a tarii rosii comuniste e reprezentata de detasamentele de soldati ce defileaza ca niste roboti prin pietele oraselor, politia omniprezenta, controalele, oamenii in albastru cu banderola rosie ce dirijeaza gloata in mijloacele de transport in comun, sloganele comuniste inca prezente peste tot…
Noi am urcat prin niste chei pitoresti catre mult vizitata ¨Rezervatie a maimutelor¨, dar aceasta urma sa fie o mare dezamagire pentru noi. Departe de atmosfera idilica de la Templul Maimutelor din Kathmandu, Nepal, unde micile mamifere iti mananca biscuiti din palma maimutarindu-se! Aici se gaseste o specie de maimute mai mari, macacii tibetani. Sunt mai… uratele si mai putine. Cu totul utopice ni se par legendele cu maimutele ce iti fura din buzunar tot ce ai. Sutele de turisti sunt paziti din toate partile de niste ¨supraveghetoare¨ (de fapt niste chinezoaice, iertati-ne, total dizgratioase si bosumflate, care nu au alta treaba decat sa dea cu batul si cu prastia dupa maimutele ce ¨devin prea agresive¨). Aceste ¨femei de ordine¨ dau rar voie cate unei maimute sa se urce pe umerii sau pe capul vreunui turist si atunci doar pentru a face o poza cu aparatele functionarilor angajati de stat (?), poze ce le poti cumpara dupa cateva minute de la standurile diin apropiere. Sa spunem cu alte cuvinte, ca nu e nimic natural, frumos sau romantic, ci doar maimute speriate ce se ascund cand vad ca ¨soldatele¨ duc mana la prastie si vin la poze ca sa faca bani pentru administratia Parcului National Emei.
Dar experienta merita traita, pentru ca maimute in salbaticie la cativa pasi de tine sunt totusi… maimute in salbaticie la cativa pasi de tine!
Nu am intarziat prea mult pe Emei, ci am coborat in pas alert pentru a nu rata ultimul autobuz catre Chengdu (ii multumesc inca o data lui Immi pentru cea mai geniala idee pe care a avut-o vreodata – cea de a cumpara inca de dimineata bilete pentru ultimul autobuz catre Chengdu, altfel cu siguranta nu am mai fi gasit bilete!)
¨Pas alert¨ in China inseamna sa oculesti prin apa raului aglomeratia de pe potecile stramte din chei. Cu acest prilej m-am udat pana peste genunchi, dar am oferit subiecte de neratat pentru chinezii ce au indreptat la greu Iphone-urile catre mine. ¨#stupid american turist #mount Emei¨ cred ca trebuie sa caut pe Instagram pentru a ma gasi 🙂
Am ajuns la timp la ultimul autobuz!, Eu, ud de la apa raului, am ¨apreciat¨ la maxim aerul conditionat setat pe 18 grade (sunt nebuni chinezii cu aerul conditionat, peste tot ingheti!), fapt ce urma sa ma cadoriseasca cu o viroza respiratorie de toata frumusetea ce m-a chinuit urmatoarele 3-4 zile.
Urmatoarea zi am alocat-o vizitarii orasului Chengdu. Ne-am amuzat cu metroul care e practic, dar te termina psihic cu atatea controale de securitate. Am fost mai intai la gara sa schimbam confirmarile rezervarilor de bilete primite pe email cu bilete adevarate.
Nu ne putem felicita indeajuns ca am retinut bilete pe internet, cu multe zile inainte. Aici nici o sansa sa prinzi bilete la trenurile pe distante mari, vagon de dormit, tren de noapte etc.
Inghesuiala de la casele de bilete ne-ar fi descurajat total daca nu am fi avut rezervate biletele.
Asa a fost (relativ) usor, am stat (doar) la o coada si am schimbat foile printate la imprimanta cu bilete adevarate- bilete ca de avion, cu numele si seria pasaportului trecute pe ele!
Toate acestea, combinate cu deja clasicele controale de securitate, cu miile de oameni prezente la orice ora in gari, cozile la bilete si la tren ne-au facut sa punem pe PRIMUL loc al celor mai enervante lucruri legate de China mersul cu trenul.
Din gara am mers la cel mai mare templu buddhist din oras, unde in sfarsit am mai vazut turisti straini. Ghid ¨voluntar¨ne-a fost un pusti de vreo 7 anisori care a tinut neaparat sa isi spuna ¨poezia¨ in engleza si a fost simpatic foc, chiar daca nu a prea stiut sa ne raspunda la intrebari. Mai ciudat a fost ca nu a vrut nici un ban, cred ca era vorba de ceva proiect voluntar de la scoala. Nu am sesizat daca avea traditionala banderola rosie cu scris galben pe mana, dar oricum, doctrina e cea clasica.
Langa templu am descoperit, in sfarsit, stradute ¨cum ne asteptam sa vedem in China¨. Inguste, case cu acoperisuri specifice, suveniruri, tarabe cu mancare… Din pacate intreg acest microorasel este construit in ultimii ani tocmai ca sa fie un ¨magnet pentru turisti¨. Sa mai inteleaga atunci cineva ce inseamna de fapt China!
Ne-a mai ramas o jumatate de zi in care am filmat tragi-comica combinatie de comunism si modernism in arhitectura pietei centrale a orasului (Tianfu square), dupa care am luat-o pe strazile pietonale moderne si am inceput sa numaram: Un Starbucks, 2, 3, un Mc Donalds, 2, 3…5, Zara, C&A….. parca am fi in Viena sau Paris! In fond si acolo sunt foarte multi chinezi! 🙂
Tot tineretul ¨Republicii Populare¨ e seara aici, la ¨shopping¨, in haine ¨la moda¨… exact ca la noi, poate si mai si!
¨Singura diferenta ar fi ca aici pe orice fata o rogi, face cu drag poze cu tine! In Arad daca o opresti pe una pe strada si o rogi sa se fotografieze cu tine, primesti in cel mai fericit caz una peste ochi!¨, incerca Immanuel o paralela, intre 2 selfie-uri cu chinezoaice dragute si foarte dragute.
Ne-a prins o ploaie… indiana si ne-a murat din cap pana in picioare, ceea ce a fost o ¨binecuvantare¨ pentru viroza mea. Immanuel a rezistat destul de bine, el doar cu mancarurile si burta avea probleme in fiecare dimineata! Fratilooor, sa nu plecati in tarile aceste fara 3-4 cutii de Imodium la voi, ca ati imbulinat-o! Am intrat in vreo 2 farmacii
(defect profesional) sa imi caut medicamente de gripa, spray de nas, etc si problem e nu doar ca nu vorbeste nimeni engleza, ci esti invitat sa te servesti singur– iar pe rafturi sunt doar produse din plante, medicamente traditionale chinezesti si alte OTC-uri si oricu pe TOATE medicamentele scrie doar in limba chineza! Spre rusinea mea, am cumparat la intamplare medicamente. Am incercat sa ii explic farmacistului in engleza (si in latina!!!!) ce substante active am nevoie, dar- pauza! Am primit pana la urma un spray de nas care a fost bun, cam tare insa (am ametit de la el) si nici pana acum nu stiu daca a fost un compus medicamentos serios sau doar apa de mare cu efect placebo!)
Da, asta e marea problema cu chineza: Dvs puteti sti cateva cuvinte care sa va ajute, dar de obicei nu pricepeti ce vi se raspunde, iar cand trebuie sa cumparati ceva, totul e scris doar in chineza, deci nici o sansa sa intelegeti ceva!
Chengdu ne-a placut mult (mie) sau foarte mult (¨Vai, e genial orasul asta¨ -Immi) insa in urmatoarea zi trebuia sa ne continuam calatoria. Am luat trenul catre Xian, orasul celebrilor Soldati de Teracota, aflat la marginea desertului, pe fostul Drum al matasii. Era, totodata, la jumatatea distantei pe care o aveam de parcurs pana la Beijing.
Trenurile in China sunt de mai multe categorii (in functie de viteza- de la cele care merg cu 120 km/h pana la cele de mare viteza ce ating 350 km/h!). Cele normale sunt la preturi accesibile, cele ultrarapide sunt foarte scumpe.
Deosebit de populare sunt trenurile de noapte, la care gasiti doua feluuri de vagoane de dormit: ¨soft sleeper¨, cu 2 paturi intr-un compartiment (aproximativ cam ca vagoanele de dormit de la noi), destul de scumpe si ¨hard sleeper¨, cu compartimente neseparate de usi, cu 6 paturi intr-un ¨compartiment¨ (ca vagoanele-cuseta din Romania). Atata ca aici, ¨hard sleeper¨ este un vagon fara usi la compartimente, deci practic toti cei 60 de pasageri din vagon stau impreuna.
Serviciile sunt foarte bune, din jumatate in jumatate de ora se plimba conductorul cu caruciorul cu bauturi, fructe, biscuiti si nelipsitele supe instant (pentru care primiti la orice ora apa fierbinte sa vi le puteti prepara!)
Odata in tren e destul de OK, dar nebunia, traspiratia si nervii isi fac aparitia pana sa ajungeti la tren. Sa va explic:
In China trebuie NEAPARAT sa ajungeti la gara din timp, sa zicem cu o ora inainte. Nici vorba sa poti sari din Taxi in tren, ca in Europa. Asta pentru ca nu mergi pe peron de capul tau. Nici vorba!
Incepi prin a trece de primul control, care este in PIATA din fata gariii (gara e incercuita de garduri de fier), control unde trebuie sa prezinti biletul si buletinul (ei) sau pasaportul (noi).
Normal ca inca de la primul control e coada, ce va imaginati? In functie de ora, veti pierde 10-20 minute.
Apoi intrati in piata garii si in cladirea garii, unde iar se formeaza cozi lungi, pentru ca aveti de trecut de controlul de securitate al bagajului (cu raze X, ca la avion sau ca peste tot in China- pentru PROPRIA Dvs. siguranta evident :))) )
Dupa ce ati trecut de razele X, sunteti, URAAAAA, in sfarsit IN gara, DAR nu la tren. Aici incepe nebunia si mai mare, pentru ca trebuie sa cautati ¨sala de asteptare¨ si terminalul pe unde intrati spre tren! Cam ca la avion , dar mult mai murdar! Imaginati-va o gara mare din Romania transformata intr-un aeroport, cu multe, enervant de multe garduri de fier mutate de oamenii de ordine dupa bunul plac, si va puteti face o imagine.
¨Terminalul¨ e o usa cu gratii de metal ce se deschide cu 20 de minute inainte de a pleca trenul, moment in care toti cei care asteapta in ¨sala de asteptare¨ (o zona din hala mare a garii delimitata cu bari de fier, cu cateva scaune ce sunt mereu ocupate si in rest sute de oameni ce stau de-a valma in picioare sau pe jos pe podeaua garii printre saci, cosuri, papornite, varza, gaste si ce-o mai fi. Stiti cum e, e ca la noi! E crunt, mai ales ca e cald si mai si miroase uneori… Caldura, inghesuiala, militarie- destul de greu sa iti pastrezi cumpatul. Recunosc si pe mine m-au lasat nervii si era sa il pocnesc pe un politist sau ce pacatele mele o fi fost, dar cred ca e bine ca m-am abtinut!
E inadmisibil sa faci o ora de la intrarea in gara pana la tren! Sau mai mult! Aici se vede (periculoasa, zic eu) disciplina chineza, ei considera ca e firesc ca totul sa se desfasoare astfel, dirijat si ordonat.
Dar sa lasam nervii la o parte si sa ne bucuram: suntem in tren si nu avem de calatorit decat 17 ore pana la Xian! Noapte buna! Ne revedem in orasul cu farmec musulman- Xian!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *